Amintirile peregrinului apter

"Valeriu Anania reuseste sa isi apropie nu doar prin farmecul de netagaduit al povestitorului cu har, ci si prin reusita incercare de resacralizare a lumii in privirea straniu-familiarului peregrin. Lectura poate fi si o duioasa, discreta apropiere de sacru prin cele mai tainice si umile manifestari mundane, in care serenitatea si tragicul, desi nenumite, stau mereu alaturi."

"Prozele din Amintirile peregrinului apter sint, implicit, niste povestiri despre magia Povestii. Aerul lor parca atemporal arata, de fapt, ca ele au fost scrise nu doar pentru cititorii unei epoci anumite, ci si pentru cititorii anilor ce vor veni. Aceasta pentru ca sofisticariile narative se perimeaza, Povestea viguroasa, limpede, niciodata."

"Ceea ce numim indeobste orizontul fantastic al prozei lui Valeriu Anania ar apartine mai degraba deschiderilor catre sacru pe care le practica un spirit religios. Nuvelele din Amintirile peregrinului apter sint admirabile hierofanii, superb poetice pe aceasta directie. «Imaginarul» nu este subordonat necesitatilor si ambitiilor auctoriale. El se integreaza unui program «culturalizator». Calatoriile peregrinului vor sa dea (alt) temei legendelor, istoriilor, «povestilor» dintr-un tinut. Sa resacralizeze ceea ce trecerea a desacralizat.” 

"Demersul epic al lui Valeriu Anania din Amintirile peregrinului apter pare unul ce se inscrie netagaduit in linia «traditionala» a povestirii noastre moderne, asezindu-se la incheierea unui posibil cvadrilater ale carui celelalte unghiuri le-ar fixa Gala Galaction, Mircea Eliade si V. Voiculescu. Povestirile si nuvelele sale aduc mirajul misterelor de inceput de lume, faptica lor fiind inviata adesea din vremuri foarte indepartate, aureolate de un fabulos fantastic, dedus dintr-o mitologie crestina ce dizolva marturia documentului concret istoric in «posibilitatea unei simple legende», cu reverberatii profunde in constiinta morala a unei epoci revolute ce-si afla corespondente perfecte in contemporaneitatea noastra imediata. Peregrinarile mereu tinarului apter se petrec nu atit intr-o arie geografica – calator dintr-un loc in altul, de la o manastire la alta –, cit mai ales in lungul veacurilor, de la un timp la altul, de la o intimplare cu rezonante in semnificatia istorica la alta, de la un personaj implicat veacului sau la un altul fixat pe coordonatele altui ev.”