Punctuaţia în limba română

Cartea evită, în mod deliberat, caracterul de cod de norme, generalizat (şi) în îndreptarele de punctuaţie, preferând un text larg explicativ şi bogat în exemplificări. Capitolul privitor la întrebuinţarea semnelor de punctuaţie (materia curentă a lucrărilor normative de speţă), el însuşi conceput nu numai ca indicare organizată de restricţii gramaticale proprii, mai mult sau mai puţin, fiecărui semn, e precedat de câteva chestiuni generale menite să facă înţelese natura şi importanţa punctuaţiei, particularităţile şi rostul acestei componente specifice a scrierii.

Având ca punct de plecare regulile oficiale, expunerea funcţiilor şi valorilor semnelor de punctuaţie înregistrează o lărgire a situaţiilor îndeobşte luate în consideraţie, mai apropiată de diversitatea şi complexitatea realităţilor din scriere.