Adrian Petru Stepan și în romanul Piața Romanilor pătrunde în culisele istoriei timișorene, pentru a (re)descoperi povești de altădată din cartiere și a le releva tainele.
Nu este prima dată când atenția scriitorului se îndreaptă asupra Fabricului, însă întotdeauna se simte prospețimea scriiturii, ca și dragostea pentru Timișoara, așa cum este ea, cu bune și cu rele.
Dar nu este nici prima oară când întâlnim elemente orientale în romanele sale ori îmbinarea realului cu fantasticul.
În romanul de față este adusă la suprafață o întâmplare de demult, din 1935, când două gemene au dispărut, dispariție rămasă încă o enigmă și soldată cu plecarea din Timișoara a patru familii de yazidiți stabilite aici.
Una dintre gemene avea să fie găsită, într-o expediție a copilăriei în subsolul unei case părăsite, de către narator, Nic, Attila și Paul, în anul 1993 [„Era o cameră destul de mare, iar în mijloc avea un fel de altar de piatră pe care se afla ceva. (...) O singură imagine cu acel altar mi s-a întipărit în minte: două chingi care ţineau oasele gleznelor lipite de piatră şi papucii aceia rotunzi, decupaţi, de fetiţă cuminte, dinăuntrul cărora se mai vedeau doar tarsienele uscate”].
În prezent, întâmplarea în cauză revine în actualitate prin încercarea lui Oscar Oppenheimer de a revendica palatul din strada Caragiale, acolo unde a fost descoperit cadavrul. Trecutul reînvie, iar naratorul află adevărata poveste a celor două gemene, mai bine zis legenda lor: yazidiții credeau că „... într-o respectabilă familie de credincioși se vor naște două fete gemene descendente directe ale Evei”, iar familia în care s-au născut două gemene blonde, total diferite de trăsăturile neamului lor, au încercat să își piardă urma în Europa, în Timișoara. - Daniel Luca
Ți-a plăcut produsul?
Votează și spune tuturor părerea ta aici INTRĂ ÎN CONTpentru a vota