Omul care iubea cărțile

„Portretul ficțional captivant al unui bibliotecar pensionar care face voluntariat la un centru pentru seniori ne dezvăluie viața personajului principal – trădările, pierderile, triumfurile – cu umor și tandrețe.”

„Marele dar al lui deWitt este capacitatea sa de a-l descrie pe Omul Obișnuit in extremis – eroismul tăcut care se ascunde chiar sub ochii noștri.”

„În Omul care iubea cărțile, deWitt creează un personaj încântător în persoana lui Bob Comet, care, la șaptezeci și doi de ani și după o viață fără așteptări prea mari, găsește răspunsuri la întrebările existențiale și prieteni adevărați. O lectură irezistibilă!”

„Un roman discret, melancolic, perfect pentru serile lungi de vară.”

„Premisa ficțiunii lui deWitt este simplă: e nevoie de vreme îndelungată ca să treci peste unele episoade din viață. Exprimându-se adesea în aforisme tăioase, personajele lui retrăiesc în minte câte un incident definitoriu, a cărui poveste trebuie spusă și respusă până se întinde ca o pată, pătrunzând în toate aspectele propriilor vieți. [...] Într-o singură scenă, deWitt reușește să redea întregul parcurs al unei vieți solitare.”

„Experiența lecturii a fost de-a dreptul fermecătoare, de la un capăt la altul. [...] Dialogul este proaspăt, iar personajele prind viață numaidecât. Cărțile lui deWitt au pur și simplu o energie care le face încântătoare.”

„Povestea dulce-amară a unui bibliotecar pensionar. [...] Cartea ne prinde în mrejele sale treptat, pentru ca, în cele din urmă, să nu ne mai dea drumul.”