Numire și necesitate

Saul Kripke (n. 1940, New York) a început să arate o înzestrare matematică deosebită și un interes puternic pentru întrebări filosofice la o vârstă fragedă. La 15 ani a dezvoltat o semantică pentru logica modală cuantificată, iar demonstrația sa a completitudinii semanticii modale a apărut în The Journal of Symbolic Logic, atunci când avea 19 ani.

A primit o diplomă de bachelor în matematică la Harvard în 1962 și a fost ales membru al Harvard Society of Fellows în 1963. Devine apoi lecturer la Princeton (1965 și 1966) și la Harvard (1966‑1968). Este numit profesor asociat (conferențiar) la The Rockefeller University în 1968 (apoi profesor în 1972) și McCosh Professor of Philosophy la Princeton University în 1977. Actualmente este profesor emerit la City University of New York. Kripke a fost cea mai tânără persoană invitată vreodată să susțină Prelegerile John Locke (1973) la Oxford și, datorită reputației sale extraordinare în comunitatea academică internațională, a primit multe titluri onorifice.

Kripke este unul dintre cei mai importanți și mai influenți filosofi analitici din ultima parte a secolului XX. Este totodată unul dintre logicienii matematicieni de frunte, care a adus contribuții epocale în domeniul logicii modale (este inventatorul „semanticii lumilor posibile”), al logicii intuiționiste și în teoria mulțimilor. Principalele contribuții ale lui Kripke se înscriu în aria metafizicii, filosofiei limbajului, epistemologiei, filosofiei minții, filosofiei logicii și matematicii. A propus de asemenea o nouă teorie a adevărului care urmărește să evite problema paradoxelor semantice, cum ar fi paradoxul „mincinosului”.

Lucrări principale: „A Completeness Theorem in Modal Logic” (1959), „Semantical Considerations on Modal Logic” (1963), Naming and Necessity (1972), „Outline of a Theory of Truth” (1975), „A Puzzle About Belief” (1979), Wittgenstein on Rules and Private Language (1982), Philosophical Troubles. Collected Papers (vol. I, 2011), Reference and Existence (2013).