Liderul grupei mici de la grădinița de stat nr. 2

Nu de anxietăți duce lipsă poezia lui Dan Ciupureanu. Dimpotrivă. Cu toate acestea, cel puțin anxietatea influenței o cruță deocamdată, poetul trecînd fără exces de filtre culturale inhibante spre straturile magmatice din inconștient. Accesul la expresie survine cu o spontaneitate ce amintește de l’art brut. Totodată abisală și dezinvoltă, scurtcircuitînd prin insolitul asociațiilor, amalgam de candoare și cruzime, împărțită între percepția fulgurantă și efortul de a închega, din stimuli contradictorii, un univers coerent, poezia lui D.C. respiră autenticitate prin toți porii. Bine spunea cine spunea că, spre deosebire de femeia beauvoiriană, bunăoară, poeta nascitur.

De-lira(za)nt, a(n)g(o)asa(n)t, (hoh)oniric, (z)burlesc, psss!Eu-do(s)-mistic, (feng?) șui pastoral, Ur-ban, p(/b)aranormal, infan(infam tip)til, șăgalnic, jegalnic, giacardarnic, cu har pă-har-harnic, amor-amar-nic, amarcord cu (f)al(e)se a(/z)mintiri, co(s)mic (la/) fără (micro)scop, sadic gentil și masochist conștiincios, inepuizabilul Dan Ciupureanu observă improvizând și visează vizând. Așa cum Fred Moten incorpora nu demult performance-ul în poemul scris, încheind cu numele unui jazzman, Dan Ciupureanu are și el un difuzor în celălalt colț al scenei, unde, de după cortina parantezei, un Dumnezeu homeless, obosit, însă brusc cu chef, plesnește corzile unui bas expirat dar neașteptat de jucăuș, ingenios și polifonic. Dincolo de multiple filiații și minime stângăcii, acest tânăr minune copleșește deja prin ce face și prin ce promite: infinitul vital al poeziei.