Jurnalul ultimilor ani, 1938-1940. Inedit

Nicolae Iorga (1871–1940), istoric, om de stat, ziarist, dramaturg şi poet, s-a născut la Botoşani, a studiat la universităţile din Iaşi, Berlin şi Paris. În 1894 a câştigat prin concurs la Universitatea din Bucureşti Catedra de istorie universală medievală şi modernă, pe care a deţinut-o până în 1940. Şi-a dovedit de timpuriu formidabila putere de cercetare ca editor de documente privind istoria românilor, când aceasta era doar parţial cunoscută. Predând la o universitate nouă, într-o ţară care-şi dobândise de curând independenţa, şi aparţinând unei naţiuni care nu-şi îndeplinise încă unitatea naţională, Iorga s-a simţit chemat la conducerea vieţii academice, precum şi la rolurile de reformator al societăţii româneşti şi de lider politic. A creat trei reviste istorice, cărora le-a furnizat material cu regularitate, a susţinut mai multe reviste literare, a condus un ziar timp de 33 de ani, a întemeiat trei institute, şi-a asumat sarcina de a proteja monumentele istorice ale ţării sale şi a întreprins o reformă a educaţiei atunci când a fost prim-ministru (1931-1932).

Opere principale: Acte şi fragmente cu privire la istoria românilor, 3 vol. (Bucureşti, 1895-1897); Notes et extraits pour servir à l'histoire des croisades au XVe siècle (Paris, 1899-1902; Bucureşti, 1915-1916); Studii şi documente cu privire la istoria românilor, 31 vol. (Bucureşti, 1901-1916); Istoria românilor în chipuri şi icoane, 3 vol. (Bucureşti, 1905-1906); Geschichte des Osmanischen Reiches, 5 vol. (Gotha, 1908-1913); Histoire des Etats balkaniques (Paris, 1925); Essai de synthèse de l'histoire de l'humanité, 4 vol. (Paris, 1926-1929); Generalităţi cu privire la studiile istorice (Bucureşti, 1933); Idei asupra problemelor actuale (Bucureşti, 1934); Histoire de la vie byzantine, 3 vol. (Bucarest, 1934); O viaţă de om aşa cum a fost, 3 vol. (Bucureşti, 1934); Istoria românilor, 10 vol. (Bucureşti, 1936-1939).