Jurnal de bancher pe drumuri

„Scrii cu inteligență și cu haz. Scrii voluptuos despre o viață a ta ce are gust, miros, textură. Ai un scris ce cam dă chef de trăit, de iubit, de hoinărit și de visat. Miros de aer tare, plin de viață. Scrii tandru, scrii împăcat. Mai scrie. Aș mai vrea să citesc. Am terminat de citit și zâmbeam..."

„Dacă reporterul Aristide Buhoiu avea succes pe vremuri cu emisiunea Drumuri prin memorie, bancherul nostru ar trebui să fie citit de toți cei care n-au mai apucat-o. Care-i faza cu bancherul? Nu vă gândiți la cine știe ce încostumat la paișpe ace care se dă deștept scriind despre întâlniri cu celebrități ale bancnotei verzi și ale neoliberalismului anything goes. Omul e familist, e la locul lui, excursiile pe care le povestește nu-s nici tripuri gen alba-ca-zăpada-în-nări, nici plimbări prin păduri narative care fac paradă de conștiință auctorială: fără sex, dar și fără ceartă.

Sigur, nu-i poți cere bancherului să fie altermondialist cu totul, să nu se ducă la ski în Austria sau să fugă de Monte Carlo. Dar skiul austriac e doar o întâlnire frugală cu o stare de agregare metafizică a naturii, iar stâncile monegasce sunt parcurse cu autobuzul de la Nisa, pentru care biletul e 1 euro (atenție, de anul asta, e 1,50! am fost și eu).

De departe, însă, cea mai interesantă parte a cărții este cea dedicată saptămânii petrecute profesional la Universitatea Berkley, California, unde omul face un curs de, să-i zicem, fiziognomonie (mai precis: cum să interpretezi chipurile, cu mimica, expresivitatea lor). N-o să fiu spoiler, n-o s-o dau în gât pe americanca puristă care părăsește grupul în care naratorul își aprinde nevinovat o țigară, n-o să vă spun cum e cu botoxul care ne dezumanizează și ne întinerește totodată. Jurnalul de California trebuie citit de oricine vrea să știe din America mai mult decât a aflat din ultimul blockbuster. (...)”