Imaginarul revoltei

„Protestul social în perioadele modernă și contemporană s-a exprimat în forme diverse: răscoale, revoluții, greve, manifestații stradale, războaie de gherilă, subsumabile, în datele lor specifice, conceptului generic de revoltă, de contestare publică deschisă a sistemului social-politic existent. Toate acestea au avut cauze materiale, după cum au angajat totodată așteptări, speranțe, eventual proiecte și programe, au provocat reacții de solidaritate sau de adversitate, au comportat, altfel spus, un imaginar, un ansamblu de reprezentări pro și contra, exprimat deopotrivă în documente formale, cu autori cunoscuți, și în fenomene difuze, de masă, cum au fost zvonurile și practicile rituale. În atare calitate de latură volițional-afectivă a mișcărilor respective, imaginarul este dătător de sens, pune cauzalitatea materială a protestului social în perspectiva emoțiilor și a percepțiilor pe care le-au resimțit în practica vieții cotidiene oamenii epocii, cu dorințele și anxietățile lor, manifestate nu numai în legătură cu marile decizii publice, dar și în relațiile concrete ale existenței de proximitate. De altfel, cauzele materiale se regăsesc cel mai bine în act în măsura în care sunt transpuse și traduse în cuvinte și gesturi, intenționalitatea și eficiența unui demers subiectiv reflectând motivațiile sale obiective.

În contextul răscoalei din 1907, spre exemplu, protestul s-a exprimat nu numai prin intermediul unor imagini cu semnificație colectivă, ci și prin referiri la persoane concrete. Cităm dintr-un manifest găsit  la 20 aprilie 1907, în comuna Fulga din județul Prahova: „Domnule Ivancio, Ce ai în socoteală în privința învoielilor cu oamenii că vedem că Dumneata stai foarte greu, nu-ți ajunge de când sugi sânge nevinovat din oameni, nu-ți aduci aminte că-ți vei da împrumutul de toate câte le-ai făcut dar te rog împreună cu toți te rugăm a învoi oameni după cum cer, altfel să te aștepți că nu e mult până când vei vedea moartea cu ochii ci numai Dumneata și slugi și logofeți și cari îi văd că închid ghitele după gârlă”. Mihail Roller, V. Ion (documente publicate de), Răscoala țăranilor din 1907, vol. 1, ‹București›, Editura de Stat, 1948, p. 500.