Fiice fără tată. Așteptarea tatălui în imaginarul feminin

Toate fiicele au un tată, dar unii tați par să uite că au o fiică. Unele dintre ele reușesc să treacă peste această absență, având suficientă stimă de sine, putere și creativitate. Cele mai multe nu se iubesc însă, simţind că le lipsește ceva esențial. Lumea lor interioară este haotică, dezorganizată. Suferă de dorul tatălui și spun că dorul le e fără de leac. Niciodată lipsită de consecințe, de-a dreptul fatală pentru unele dintre ele, absența tatălui provoacă o angoasă fără margini.

Apelând deopotrivă la teorie, dar și la exemple din literatură, biografice și clinice pentru a explora problema fiicelor fără tată, psihologul și psihanalistul Louise Grenier se adresează femeilor care nu și-au cunoscut tatăl; sunt sau se simt respinse de tatăl lor; au avut sau au un tată care a fost respins de mamă; sunt victimele secretelor de familie legate de tată; nu s-au ridicat la înălțimea așteptărilor tatălui; continuă să-şi aștepte tatăl prin bărbații din viața lor sau caută iubirea paternă în privirea bărbatului iubit.

Adresându-se și taților dornici să-și înțeleagă mai bine fiicele și să le sprijine, autoarea nu și-a propus să găsească neapărat un vinovat, ci să ne ajute să conștientizăm rănile emoționale cauzate de absența tatălui. Este primul pas important în restabilirea unei legături afective în care valoarea celuilalt să fie recunoscută, iar iubirea împărtășită.