Like me! (40 de statusuri depresive)

"Când cureți depresia de toate zorzoanele literare și alegi să scrii lucid despre pustiul ei, așa cum o face Robert Bălan, începi să simți că în inima poemelor se află un animal viu, feroce, care stă la pândă, gata să te sfâșie. Ce avem aici e literatură în cea mai pură formă. Aș pune un sticker de avertizare pe cartea asta: Atenție, fiare sălbatice!" - Matei Florian

"În literatura română contemporană a început să fie folosită din ce în ce mai des sintagma de literatură feminină ca un fel de substitut pentru literatura scrisă de femei. Situaţie stranie de vreme ce ea ignoră complet discuţiile despre ditincţia dintre sex şi gen, suprapunând din nou cei doi termeni ca şi cum identitatea lor ar fi de la sine înţeleasă. Nu numai că, din cauza acestei confuzii, nici nu s-a mai pus problema scriiturii feminine (cu o mult mai corectă traducere în engleză: women’s writing) şi cum poate fi abordată din perspectiva ambelor sexe legitimate social, dar în plus ajunge să perpetueze chiar eroarea pe care a făcut-o Hélène Cixous când a creat aceasta sintagmă, un esenţialism extrem prin identificarea completă a femininului cu corpul femeii şi definirea termenului în acelaşi sistem al gândirii binare. Plecând de aici, cartea lui Robert Bălan ar trebui să reaprindă în câmpul literar românesc dezbateri în jurul acestei probleme. Nu este nicidecum o scriitură feminină în sensul dat de Cixous, totuşi apar anumite trăsături considerate absolut specifice literaturii scrise de femei şi „mărci” ale feminităţii: vulnerabilitatea, depresia trăită ca stare paralizantă ce degradează orice relaţie cu lumea izolând, şi nu ca impuls creator al spiritului genial. Este vorba aici de o depresie cauzată de un context cu care masculinul nu s-a identificat niciodată, pe care l-a privit cumva din exterior ca fiindu-i opus şi aparţinând doar ei, femeii: naşterea şi creşterea copiilor. Şi, din acest punct, cred că ar trebui să înceapă şi discuţia noastră pentru o rescriere justă a genului masculin: relaţia lui cu ceea ce îi este atât de străin."  - Iulia Militaru