"Dragă Krucionîh, la ce ți-ar trebui ție precuvântarea aceasta? Tu nu ai nevoie de recomandații. A-i convinge pe oamenii care nu sunt la curent cu așa ceva, e cam târziu. Aceasta nu mă privește, ba chiar m-ar și obosi. Dintre noi, tu ești cel mai perseverent, ne poți servi de exemplu demn de urmat. Asta e lauda care ți se cuvine. Însă iată și urarea de an nou pentru cărțulia ta. Reamintindu-mi starea în care noi am ascultat-o, li se poate ura cititorilor tăi să fie însoțiți de o atare ne-posomorâre, care le-ar dezvălui o mulțime de lucruri din canonica artă a imposibilităților. (…) Rolul tău în artă e curios și instructiv. Ești pe marginea ei. De-ai face doar un pas, într-o parte sau în alta, te-ai pomeni în afara ei, altfel spus – în plină meschinărie ordinară, care are mult mai multe ciudățenii decât se crede. Tu ești o particulă vie a hotarului ei cugetător. Chiar și cea mai grosolană formulă a artei, cea a efectului (acțiunii combatante), e mai cuprinzătoare decât sfera, pe care ți-ai apropriat-o." – Boris Pasternak

"Krucionîh a fost un dandi din primul deceniu, pictor, artist, poligrafist… Nu și-a pătat mâinile cu salam. Onorarii nu a avut începând cu anul 1917 (și până la!…). A editat pe cont propriu 124 de cărți. Autor al libretului primei opere art,-fut,-și pop. Trăia numai cu pâine și apă. Estet! Unicul poet din istoria literaturii care și-a elaborat el însuși toate cărțile, manual." – Volodymyr Sosiura