Între zi și noapte

…Romanul Între zi şi noapte (1942) atinge punctul cel mai adânc al sondajului psihologic pe care îl întreprinde literatura Henriettei Y. Stahl. Ana Stavri, o tânără fată de o puritate interioară ieşită din comun, se aseamănă cu unele personaje feminine dostoievskiene (Aglaia Epantşkin, Katia Ivanova). Ca ele, caută cu o încordare sufletească supraumană desăvârşirea morală în devoţiuni supreme. Devenită prietena Zoei Vrânceanu încearcă să o iubească „dincolo de fapte şi de complicaţii”, pentru a o ajuta. Experienţa se dovedeşte extraordinar de dură. Zoe e o fiinţă stranie, de o frumuseţe aproape ireală, dar rece, paralizantă. O lipsă totală de apetenţă pentru viaţă îi dictează comportările derutante. Zoe a suferit un asemenea ultragiu din partea tatălui el, când era copilă, încât nu mai găseşte nicio energie pentru a trăi şi se droghează spre a putea suporta existenţa. Romanul e istoria sacrificiilor Anei, care înfruntă mediul dement şi repulsiv din casa Vrâncenilor, dezaprobarea părinţilor şi cunoscuţilor, obstacolele materiale, riscul grav al procurării stupefiantelor. Asistăm astfel la însoţirea tragică, obstinată a Zoei pe panta degringoladei ei fatale de către eroină, cu un devotament dureros şi absolut. Cele două caractere se definesc admirabil în această dialectică tragică, ridicând drama descrisă la o dezbatere profundă de ordin etic. Excelentă e sugerarea universului dezechilibrat al „nopţii” în care pătrunde Ana. Casa Vrâncenilor are o arhitectură „nebună”, stârneşte o senzaţie de nelinişte prin disproporţiile ei bizare, înăuntru, camerele închipuie un labirint terifiant, mobilele urâte şi neprietenoase sufocă încăperile. Privirile Zoei, ca şi ale tatălui ei, creează în jur adesea o stare de tensiune bolnăvicioasă insuportabilă. Contrastând cu figura eroinei, familia acesteia afişează o vulgaritate ţipătoare de parveniţi, pe care îi urmăresc însă atavisme grele. Coborârea în infernul psihologiei alienate a raporturilor Zoei cu părinţii ei luminează cu îndrăzneală un peisaj moral înfricoşător. Romanul posedă o rară forţă de a afirma în acest climat cu totul neprielnic nobleţea abnegaţiei şi a-i dărui o semnificaţie umană elevată.

…Henriette Yvonne Stahl este o analistă excelentă şi o autoare substanţială.

Ov. S. Crohmălniceanu