Risipitorii

"Risipitorii (1962) reprezintă pentru Marin Preda trecerea de la stilul epic indirect la stilul relativ direct, acela care dă posibilitatea autorului să-și exprime ideile fără a utiliza doar limbajul personajelor. Prozatorul știe mai mult decât eroii săi și intervenind în dialogul cărții, devine el însuși un personaj, și anume personajul cel mai bine plasat pentru a judeca pe celelalte și a da faptelor, la urmă, o viziune unitară, verosimilă. […]
Risipitorii constituie și în alte privințe o carte de experiment, și faptul că Marin Preda a dat mai multe versiuni arată că la dificultățile demersului s-a adăugat și o nemulțumire de ordin estetic față de soluțiile inițiale. Așa cum se prezintă în formă finală (1969), Risipitorii este romanul unei familii și, lucru nou la Marin Preda, romanul unui sentiment." - Eugen Simion