Fărâme de viaţă

"Personajele Zeruyei Shalev merg in fiecare zi sa isi viziteze ruinele propriilor vieti si, mai pe seara, sub imperiul intunericului isi descopera ranile pricinuite de cadere, le rascolesc, le curata si le acopera de ochii celorlalti, fara a uita, insa, o clipa de ele.
[...] Se aseaza in coltul lor de rutina si retraiesc. Cu furie, cu teama, cu tristete, cu neputinta, cu dorinta, cu mila si chiar cu ura, uneori, retraiesc frustrarile din relatia cu mama si cu tatal, lipsa de comunicare din relatia de cuplu, dezamagirea pricinuita de existenta la Polul Nord al sentimentelor, alaturi de proprii copii ajunsi la adolescenta.
Scriitoare cu un acut simt al psihanalizei si cu o sensibilitate care ar putea cistiga unul sau mai multe Premii Nobel pentru sensibilitate, daca ar exista un astfel de premiu, Zeruya Shalev construieste in Farime de viata, o carte care te inghite ca un vis agitat, tipologii puternice si usor de recunoscut in viata."

"Cred ca literatura are un efect extraordinar asupra psihicului uman. Poate consola, poate soca, poate provoca schimbari interioare. Fara indoiala, tabuurile sint subiecte foarte importante, ca si legitimarea lucrurilor ambivalente sau dure pe care le simt oamenii. In cartile mele, incerc sa nu infrumusetez, ci sa oglindesc lumea emotiilor in toata complexitatea ei. Ma bucur intotdeauna sa aflu ca pe oameni i-au ajutat cartile mele si ca citirea lor a avut chiar o dimensiune terapeutica pentru ei.
Pina la urma, aceasta este cea mai optimista carte a mea, aproape prea optimista pentru gustul meu. Cei doi frati, Dina si Avner, incearca sa-si schimbe restul vietii, in umbra apropiatei morti a mamei lor. Mi se pare ca fiecare dintre ei trece printr-o schimbare importanta, care le da speranta pentru restul vietii."

"Drama centrala din Farime de viata are loc intre parinti si copii pe toata durata vietii lor. Este o drama in desfasurare, ale carei surse se pierd in timp, la generatiile anterioare. Chemda Horowitz, nascuta in kibbutz din parinti fanatici, temerari, nu poate functiona ca mama. Dina, fiica ei, simte ca la 45 de ani singura justificare a existentei sale ar fi adoptia unui copil. Excesele si lipsurile pe care le suferim in copilarie dicteaza ce fel de parinti sintem.
Dar cartea nu e doar despre determinismul parental, ci si despre posibilitatile de corectare, chiar si la batrinete. In acest roman, ca si in celelalte, sint multe parti din mine, mai ales pentru ca incerc sa ma identific cu fiecare personaj si sa experimentez emotional toate starile prin care trece. La aceasta carte mi-a fost mai greu, pentru ca am scris pentru prima oara la persoana a treia, din trei puncte diferite de vedere, reprezentind trei constiinte – a unei femei de 80 de ani, a uneia de 45 si a unui barbat de 40 de ani. Dar pentru ca ei fac parte din aceeasi familie, am simtit ca pot sa merg in profunzime si sa experimentez."

"Cartea este o broderie complicata si migaloasa de emotii, fiecare personaj dezvolta o mica drama in paralel. Iar autoarea a dat dovada de o maiestrie rara prin felul in care a ilustrat in tuse fine schimbarile subtile de atitudine ale personajelor. Actiunea este plasata intr-o zona de conflict, in Palestina, dar acest lucru ramine in fundal, focusul fiind pe emotiile din viata unei familii obisnuite, iar dramele personale acaparind prim planul fata de drama colectiva.
Recomandat celor fascinati de romane care se construiesc greu si care iti dau de gindit."

"Farime de viata (2011) [...] implica o poveste care ar putea fi plasata in orice colt al lumii. Zeruya Shalev demonstreaza, de la inceputul creatiei sale si pina la cele mai recente aparitii editoriale, capacitatea de a crea un adevarat spatiu sufletesc ca „geografie” a romanelor sale, personajele pe care le construieste putind sa-si traiasca pasiunile, practic, oriunde. Aceasta e si una dintre marile teme din Farime de viata: legatura adesea precara dintre fiintele care, cel putin teoretic, ar trebui sa fie apropiate (parinti si copii, soti, frati), dar, deopotriva, raportul dintre dragoste si sex, ca si complicatele (si, uneori, greu de prins intr-o analiza finala) relatii dintre acei oameni care considera ca se cunosc foarte bine – si chiar mai mult, dintre acei oameni care cred ca se iubesc."

"Inceputul cartii este, intr-adevar, foarte trist, insa pe parcurs devine una dintre cele mai optimiste carti ale mele. La inceput nu m-am asteptat la asta, dar, pe masura ce scriam, cele mai multe dintre personaje au reusit sa parcurga un proces de maturizare, de reformare. Adevarul este ca nu incerc sa ma detasez de personaje, dimpotriva. Incerc sa traiesc totul alaturi de ele, cu ajutorul imaginatiei si al sentimentelor. Incerc sa simt ce traiesc ele, pentru a putea descrie apoi cit mai exact. Citeodata chiar pling in timp ce scriu, din cauza unui grad atit de mare de compasiune si identificare. De asemenea, traiesc foarte puternic momentele de gratie si bucurie. Acesta este unul dintre marile privilegii ale scrisului, deoarece iti da posibilitatea sa traiesti mai mult decit o viata dubla, fara sa iesi din camera. Am scris ultima carte in aproape cinci ani. Este un proces indelungat, care necesita atit documentare, cit si rescriere. E un proces fascinant, plin de surprize, momente de inspiratie si, bineinteles, de tensiune. Pentru ca totul trebuie sa vina dinlauntrul meu si, uneori, mi se pare ca nu am de ce sa ma agat. Incerc sa nu planific prea mult si sa progresez pas cu pas, pentru a ramine deschisa la diferitele posibilitati, sa evoluez odata cu cartea si personajele sale."

"Textele Zeruyei Shalev sint un virtej de senzatii si de trairi. Exista o mie de scenarii pentru fiecare decizie sau miscare. Pentru fiecare cuvint rostit de eroinele sale. Personajele au o constiinta exacerbata. Locuiesc intr-o oglinda care deformeaza totul. Daca ar fi sa-i povestesti romanele, ar fi imposibil. Nu sint multe lucruri de spus. Caci nu avem de-a face cu mari tragedii, ci cu povesti in surdina. Complet nespectaculoase. Dar pe care scriitura le face intense si atasante. De-a dreptul acaparante."

"Zeruya Shalev inseamna doua lucruri clare: o tema neabatut domestica (din zona conflictelor ce mocnesc in viata de familie) si o scriitura invariabil hipnotizanta (viscoasa, serpuitoare, narcotica, mustind de tristeti senzuale, si nesfirsit de intelegatoare cu convulsiile bietului suflet omenesc).
In primele trei romane ce i-au fost traduse la noi, calul de bataie era expirarea relatiilor de cuplu. Acum, in Farime de viata, e vorba mai ales despre relatiile dintre parinti si copii – adica despre fisuri, rupturi, viclenii, instrainari, insingurari, remuscari, neputinte, nepriceperi, resentimente, dragoste, ura, comploturi urzite in numele iubirii si sacrificiului."

"Mai ales intr-un loc precum Israelul, cred ca e important sa arati ca viata privata, viata de familie, isi continua cursul firesc. E important sa vorbesti despre emotii intr-un loc unde totul este brutal si haotic. Ca scriitor, este important sa arati ca viata interioara e, in continuare, relevanta pentru oamenii de rind. Eu, una, am hotarit sa urmaresc asta pentru ca numai in aceasta zona pot gasi raspunsuri la intrebarile care ma framinta. Nu vreau sa scriu despre lucrurile evidente – cum ar fi, de pilda, evidenta tragedie a conflictului israeliano-palestinian; pentru mine, adevarata provocare e sa vorbesc despre tragediile ascunse.” 

"Zeruya Shalev descrie in Farime de viata instabilitatea sentimentelor, trecerea de la iubire la ura, de la seninatate la angoasa si culpabilitate.”