Împăratul muștelor

După studii de fizică şi de literatură engleză la Oxford, după apariţia unui volum de poeme (1934), după ce a fost rând pe rând actor, marinar, muzician, devenind în cele din urmă simplu profesor de şcoală, William Golding (1911–1993) s-a dedicat exclusiv scrisului abia la cincizeci de ani. Experienţa războiului – participase în marina britanică la debarcarea din Normandia – avea să-l marcheze profund, interzicându-i să mai vadă în om o fiinţă inocentă: pentru el, până şi copiii poartă în suflet germenele răului. Aceasta este tema primului său roman, Împăratul muştelor (The Lord of the Flies, 1954), care a cunoscut un enorm succes imediat după apariţie. Urmează alte 11 romane şi două volume de eseuri, inspirate, toate, din aceeaşi temă. În 1983, în discursul de recepţie a premiului Nobel, Golding se arată uimit de obstinaţia cu care se caută semnele deznădejdii, pe care el însuşi le-a lăsat în opera sa. „Eu nu mă simt deloc deznădăjduit”, spunea el cu acel prilej. Iar paradoxul acesta exprimă cel mai bine luciditatea cu care a privit întotdeauna lumea în care ne este dat să trăim.