Educaţie siberiană

„Pentru a citi cartea aceasta, trebuie să te pregăteşti să uiţi de categoriile de bine şi rău aşa cum le concepem noi, să renunţi la sentimente aşa cum le-am construit în sufletul nostru. Trebuie să fii acolo: să citeşti şi atât. Astfel, în scurt timp, între paginile Educaţiei siberiene începe să se materializeze o întreagă lume. Lilin construieşte o lume cu scrisul său şi asta face din el nu doar un simplu martor, ci un scriitor în toată puterea cuvântului.“

„Nicolai Lilin nu a scris numai o biografie a crimei, cât mai ales o descriere detaliată a unei culturi surprinzătoare, una care, în faţa globalizării, dispare, din păcate, chiar sub ochii noştri”.

   Romanul Educație siberiană a fost tradus în peste 19 limbi, dar nu și în rusă, pentru a nu stârni alte ape tulburi, conform declarațiilor scriitorului. Stilul lui Lilin este franc, negru pe alb, și ceea ce mi se pare interesant e faptul că trezește semne de întrebare asupra a ceea ce s-a petrecut în Transnistria între 1985-1995. Actele de vandalism și comunitatea Urca din care Lilin a făcut parte nu au fost consemnate nicăieri, astfel că nu te poți întreba dacă e autobiografie pictată ici-colo cu ficțiune. Dacă ar fi vorba de ficțiune, Lilin nu poate fi numit altfel decât un scriitor înfiorător de talentat. Totul se desfășoară cu precizia unui film montat de un regizor foarte bun. Și pentru că era inevitabil ca nimeni să nu bage în seamă o asemenea carte, regizorul  Gabriele Salvatores a cumpărat drepturile de autor și a ecranizat romanul în 2013, având în distribuție într-unul din roluri pe John Malkovich. În prezent, Lilin tatuează și scrie pentru L’espresso și Republica.

Pentru cei interesați și știutori de limba italiană, site-ul scriitorului este  aici