„Un prozator de tipul lui Preda (un realist care aspiră să surprindă și să descrie profunzimile psihologiei individului) nu poate face abstracție, oricât ar voi, de răul ce există în individ. Răul înseamnă josnicia, trădarea, spiritul primar agresiv, pe scurt, abjecția umană. O analizează în Cel mai iubit dintre pământeni și o definește într-un eseu epic, în capitolul despre Era ticăloșilor, cu un curaj neobișnuit și cu strălucire intelectuală.”
Eugen Simion
„Cel mai iubit dintre pământeni rămâne romanul aspirației împlinite; el este testamentul literar al lui Marin Preda și, cum bine remarca Nicolae Manolescu, în cronica sa din anii ’80, o carte cum nu se scriu două într-o epocă... În fapt, acest roman este cea mai complexă și cea mai valoroasă scriere dintr-un gen fecund în anii regimului totalitar, și anume „romanul obsedantului deceniu”, adică acel roman cu miză politică virulentă care, sub pretextul descrierii ororilor din anii ’50, reprezenta o cronică sumbră a întregului sistem opresiv.
Așa cum a observat încă de la început critica, Cel mai iubit dintre pământeni reprezintă un roman total: roman de meditație politică, eseu ideologic, roman de dragoste, roman al unui destin, al mediului intelectual, roman carceral etc. Eugen Simion socotea această scriere „romanul unei mari conștiințe”, aparținând „unui mare prozator care judeca fără părtinire, fără mistificație [...] o istorie în care forțele se confruntă în chip dramatic”.”
Oana Soare
„Personajele din Cel mai iubit dintre pământeni pot exista în fiecare dintre noi. Dramele, iubirile, împlinirile, dezamăgirile eroului cărții parcă le-am trăit și noi o dată.”
Alexandru Preda
Ți-a plăcut produsul?
Votează și spune tuturor părerea ta aici INTRĂ ÎN CONTpentru a vota