O poveste

Un tată mai degrabă grunge străbate Danemarca în ultima parte a secolului trecut, împreună cu fiul său de nici zece ani, căruia îi spune în fiecare seară fragmente dintr‑o poveste amintind de Hans Christian Andersen. Cei doi sunt fugari, tatăl se ascunde, trăieşte din expediente, nu‑şi trimite copilul la şcoală, pare să‑şi condamne fiul la o viaţă absurdă – şi, cu toate acestea, relaţia celor doi e mai adevărată şi mai strânsă, în halucinanta ei complexitate, decât a multor familii fericite care respectă regulile.

Anarhist, spirit rebel, artist, nomad, cu izbucniri violente inexplicabile, dar şi cu o delicateţe şi o înţelepciune din altă lume, tatăl din acest roman e un personaj care nu poate fi uitat şi a cărui moştenire îl va transforma pe fiul lui într‑un adult incapabil să trăiască superficial şi burghez, incapabil să se lase domesticit până la capăt. Îl marchează pentru totdeauna cu semnul tragic al străinului. Aşa cum bunicul ipocrit, predicator rigid şi pervers, îşi marcase la rândul lui fiul.