Colectiva

„Ioan Coroamă scrie o poezie fractalică și expansivă, în care amalgamează sinestezic o mare diversitate de tipuri de discurs, dispozitive formale și niveluri ale realității. Expansivitatea sa nu este însă una egotică, așa cum se întâmplă de obicei la poeții care aparțin acestei familii, ci mediatoare, până la hibridizare cu non-umanul. Vocea care se naște aici își transformă propria arhivă de semnificații într-un mod care le depotențează agresivitatea. După multă vreme în care poeții au mizat totul pe cântecele experienței, volumul de față dovedește că avem de a face cu o turnură în forță spre cântecele inocenței.”