Un diavol în paradis

"Un diavol in paradis este un portret in tuse intunecate a lui Conrad Moricand, un astrolog pe care Miller l-a cunoscut la Paris, inainte de cel de-Al Doilea Razboi Mondial, gratie scriitoarei Anaïs Nin.
Oricit de ticalos este acest dandy dependent de rau, de ceea ce spun stelele si nu oamenii, de codeina si tigari bune, de parfum si haine de calitate, de bunavointa unor persoane generoase, oricit de dispretuitor ar fi – dispretuieste copii, americani, natura, Dumnezeu – nu ai cum sa nu-l compatimesti. Acest ciudat indragostit numai de lucruri abstracte este, pina la urma, un suflet gol care nu se poate bucura niciodata de ceva pe deplin.
Iar faptul ca ajungi sa compatimesti pina si un diavol care nu si-a gasit alinare nici macar in paradis i se datoreaza lui Henry Miller care a reusit sa creeze un personaj in care fiecare recunoaste cite ceva din propriul rau."

"Volumul lui Miller nu trebuie ocolit. E ca si cum am face o calatorie in timp, descoperind insa nu cit de multe s-au schimbat, ci cit de multe au ramas la fel. Scriitorului i s-a reprosat faptul de a fi scris despre Moricand imediat dupa moartea acestuia, nemaioferindu-i acestuia dreptul la replica (la care Moricand probabil n-ar fi apelat oricum), dar nimeni nu-i contesta talentul. Asadar, daca vreti sa cititi o carte subtire ca numar de pagini, insa provocatoare, subtila, amuzanta chiar pe alocuri, Un diavol in paradis este o alegere inteligenta. Se poate consuma la un pahar de vin rosu, de Bordeaux, cu ansoa si masline."

"Un diavol in paradis [...] este un emotionant roman, construit pe o trama epica autobiografica [...] despre un prieten, prietenie si balansul dintre sublim si demonic. Raul si abjectia locuindu-ne la fel de intens, iesind la suprafata epidermei noastre, mai mult sau mai putin violent. Viata si neviata eroului din roman, un anume Conrad Moricand, aduc sub ochii nostri inca un roman existentialist. Un Oblomov modern se strecoara printre oamenii si intimplarile secolului al XX-lea.
Intre Strainul lui Camus si Greata lui Sartre, Un diavol in paradis, cu eroul lui dezabuzat, dar si patruns in toti porii de un intens mal du siècle, isi poate gasi rostul si locul. Ce a urmat in afara literaturii si dupa mai ’68 deja stim cu totii."

"Un diavol in paradis este expresia perfecta a perspectivei morale a lui Miller, dar si una dintre demonstratiile remarcabile ale talentului sau de povestitor. Romanul ofera o minunata viziune cinematica a doi dintre cei mai mari egotisti ai literaturii, prinsi intr-un conflict pe viata si pe moarte.” 

"Nu neg validitatea astrologiei. Dar am obiectii cind vine vorba de a deveni sclavul unui singur punct de vedere. Bineinteles ca exista afinitati, analogii, corespondente, un ritm ceresc si un ritm pamintesc...” 

"Henry Miller a fost dintotdeauna un remarcabil creator de personaje, iar Conrad Moricand este probabil cel mai bun dintre ele.”