Entropic

De la Focșani la București, de la Constantinopol la Viena, de la Paris la Tallinn, de la Allentown la Yaoundé, oglinzi, statuete chiwara, tramvaie fantomatice, sperietori de ciori, ciupercării care duc în miezul pământului, constelații pe chipuri de fecioare, cai de aur, oase de balaur, absinterii, cinemateci, comete, pandemii și inteligențe artificiale, toate țesute în urzeala unor povestiri întrepătrunse la hotarul dintre posibil și imposibil.

În Bucureștiul anilor ’90, un scriitor care suferă de obsesia dedublării intră în posesia unui manuscris pe care și-l însușește; un tânăr încearcă să evadeze din raiul ceaușist, trecând Dunărea în Iugoslavia; într-un sat uitat de lume, un negustor aduce, într-o cușcă, o himeră; patru prieteni caută să elucideze misterul dispariției unuia dintre ei și doi frați se luptă pentru o veche rețetă de sarmale; în Constantinopolul antebelic, un grup de moldoveni vor să fure o sabie cu mare însemnătate istorică; în Focșaniul veacului al XIX-lea, un fiu de podgorean descoperă o taină ascunsă într-un covor oriental. De la Focșani la București, de la Constantinopol la Viena, de la Paris la Tallinn, de la Allentown la Yaoundé, oglinzi, statuete chiwara, tramvaie fantomatice, sperietori de ciori, ciupercării care duc în miezul pământului, constelații pe chipuri de fecioare, cai de aur, oase de balaur, absinterii, cinemateci, comete, pandemii și inteligențe artificiale, toate țesute în urzeala unor povestiri întrepătrunse la hotarul dintre posibil și imposibil.  

***

Fragment din volumul Entropic – Apocrif

„În Paris, pe când îmi făceam studiile, am văzut într-o zi pe Rue de Vaugirard un bărbat tânăr care-mi semăna leit. Am vrut să-i vorbesc, însă mi-a fost greu să mă țin după el prin îmbulzeala Cartierului Latin și, cum nu fusesem niciodată capabil să strig după cineva pe stradă, l-am pierdut. Mi-am petrecut apoi aproape toată vacanța citind despre doppelgängeri, depersonalizare, schizofrenie, pareidolie, sindromul dublului subiectiv și halucinația falsei oglindiri. Studiile psihologice nu mi-au risipit însă părerea că natura, în criză de idei, mai făcuse unul ca mine. Îmi copiase însă doar înfățișarea sau și mintea? Cine știe, de fapt, câți de mine erau împrăștiați prin lumea largă sau câți or fi trăit vreodată, cópii peste cópii, avataruri peste avataruri. Dacă vreunul ar fi scris o carte, oare aceea nu era cumva și a mea? Nu aveam oare și eu drepturi asupra ei?”

***

„Ca toate antologiile, crestomațiile și culegerile de orice fel, Entropic este marcat deopotrivă de textele pe care le cuprinde și de cele care au fost omise. Zeci de texte care au servit drept suport, studiu, ciornă sau mod de curățare a minții, sacrificate pentru a le îngădui celorlalte să se închege și să alunece unele într-altele. Orice act creator cere, într-o formă sau alta, o ofrandă.”

         George Cornilă