Orbirea (Top 10+)

Premiul Nobel pentru Literatură 1981

Tradusă peste tot în lume, Orbirea face parte dintre marile cărţi ale literaturii europene din secolul XX.

„Orbirea” zugrăveşte o lume stranie, o lume a nebuniei în care cu toţii suferă de o formă oarecare de demenţă, de la personajul central, savantul Kien, pînă la menajera şi, ulterior, soţia sa, Therese, de la intendentul Pfaff la piticul cocoşat Fischerle şi chiar la psihiatrul Kien, fratele savantului. Toţi sînt marcaţi de tare fizice, psihice şi spirituale care le reduc existenţa la o singură preocupare obsesivă, prin prisma căreia înţeleg lumea. Kien este cărturarul închis în turnul de fildeş al imensei sale biblioteci, intelectualul care nu înţelege să accepte vreo altă preocupare şi care nu vrea să jertfească nici o clipă dacă nu are legătură cu cercetările sale. El este „capul fără lume”, cu viaţa rînduită şi planificată pînă la secundă, a cărui obsesie este declanşată de teama de orbire, care-i aminteşte de Eratosthene şi de arderea bibliotecii din Alexandria.