Sonete (ed. bilingvă)

Realitatea la care face referire Dante e cea intimă, a scriitorului însuși, a mișcărilor sufletești pe care supunerea față de Amor o provoacă, precum și prezența – mai mult imaginară decât fizică – a iubitei: obligația etică a poetului e aceea de a transcrie ceea ce Amor îi dictează în suflet, ceea ce simte atunci când Amor îi concede un salut sau o simplă privire din partea iubitei. Însă ceea ce comico-realiștii și Cecco Angiolieri înțeleg prin fidelitate față de realitate este o aderență a limbajului la lucrurile și faptele cotidiene, la materialitatea și concretețea lor. Noutatea „dulcelui stil nou” consistă în expunerea într-un stil agreabil, plăcut la citire, a dinamicilor ce au loc înăuntrul persoanei cuprinse de iubire, cu intenția de a raționaliza și de a da un sens moral, de purificare prin contemplare, acestei iubiri absolutizate. Inovația comico-realiștilor e, pe de altă parte, aceea a limbajului, care devine un amestec mai mult sau mai puțin temperat de exprimare curtenească, chiar cultă – ca la Cecco, de pildă –, alături de vorbire poporană, cu inflexiuni locale și lexic cotidian.