Moartea la Veneţia (Vol. 1)

„Povestirile și nuvelele demonstrează că opera lui Thomas Mann este de o actualitate indiscutabilă: prin maximă finețe psihologică combinată cu râsul și afecțiunea față de sufletele în care «se aruncă o privire», prin tema artistului cu tot echivocul ei și ideea malentendu-ului și a superficialității care stau adesea la baza succesului, prin temele ei tabu, azi foarte la modă, prin curajul de a spune lucrurilor pe nume în toate nuanțele lor, fără pudibonderie, prin jocurile lingvistice și intertextualitate impuse definitiv de postmodernism și, desigur, prin valorile ei umane și prin valoare artistică, de fapt, singurele care contează la bursa posterității literare.”

„Personajele artiști ale lui Mann, așa cum le portretizează în opere pre­cum Tonio Kröger în 1903 și apoi în Moartea la Veneția, sunt atrase de decadență și dezordine nu numai pentru că trăiesc într-o lume de declin istoric, deși acest aspect este important. Ele trăiesc de asemenea la sfârșitul disputei dintre arta clasică și cea romantică, și au nevoie să cunoască și să înțeleagă partea romantică întunecată și ascunsă a vieții, să întrebe în ce constă natura artistică și spirituală a acesteia.”