Garda albă. Roman teatral (Însemnările unui răposat)

"Acest extraordinar roman al vifornitei care a trecut peste Kiev – Orasul, cum ii spune autorul – in timpul razboiului civil mi se pare artistic la fel de tare ca Armata de cavalerie, cartea lui Babel. Dar cum, spre deosebire de Babel, Bulgakov n-a apucat sa-si vada aparut romanul, nu ne ramine decit sa-i fim recunoscatori celei de-a treia si ultimei sotii a Maestrului, Elena Sergheevna, care i-a ocrotit manuscrisele pina cind au putut fi publicate. Fiindca, altminteri, in ciuda spuselor diavolului din Maestrul si Margareta, ca manuscrisele nu ard, ele pot disparea in neant."

"Impregnat de pasiunea pentru vechiul oras si pentru oamenii sai, Garda alba isi captiveaza cititorul prin intensitatea ei devastatoare. Datorita dimensiunii lor universale, personajele lui Bulgakov sint astazi, dupa mai bine de o jumatate de secol, mai vii ca oricind.” 

"Istoria operelor lui Bulgakov este istoria luptei lui Stalin pentru puterea politica absoluta.” 

"Ma intereseaza in cel mai inalt grad felul de viata al intelighentiei rusesti, o iubesc si socot ca, chiar si slaba, este o categorie importanta a tarii. Destinele ei imi sint apropiate, trairile ei imi sint dragi.” 

„In cele doua romane cuprinse in volumul de fata, Garda alba si Roman teatral, materialul brut al realitatii este prelucrat diferit, cum diferita este si distantarea vocii auctoriale de amanuntul biografic. Rezultatul? Doua texte scrise in registre stilistice complet diferite. Daca in Garda alba experienta dura a razboiului civil este transpusa artistic, conform legitatilor romanului istoric (in cazul acesta Bulgakov impletind maniera traditionala à la Tolstoi cu experimentele literaturii din anii ’20), in Roman teatral experienta, nu mai putin dura, a scrierii primului sau roman, a destinului dramatizarii lui si, implicit, a celor zece ani petrecuti in ambianta faimosului Teatru Academic de Arta din Moscova (MHAT) se transforma intr-o satira plina de umor, dar si de amaraciune.” 

"De la inaltimile de unde i se deschide intreaga «panorama» a vietii omenesti, Mihail Bulgakov ne pri­veste cu un suris cam rece si destul de trist. Neindoielnic, dintr‑o asemenea perspectiva rosul si albul nici nu se mai disting; ceea ce conteaza este tragedia atitor vieti omenesti distruse”.