Fabula existențială

„Paginile de faţă aduc în atenţie unele chestiuni ce par să scape preocupărilor şi urgenţelor noastre obişnuite. Bunăoară, cea privind distanţa – uneori greu de înţeles – dintre a trăi şi a exista. Sau cea a unui posibil sens, mai bine spus a felului în care sensul şi nonsensul survin în economia instabilă a existenţei noastre. Dar şi altele, precum cea privind confruntarea omului cu propria libertate şi, în definitiv, cu timpul ca atare. Reluarea lor îşi află pretextul, cel mai adesea, în anumite scrieri şi mărturisiri ale celor care, precum Nietzsche şi Tolstoi, Borges, Eliade şi Kawabata, ne-au lăsat destule spre reflecţie. Contează atît ce s-a spus deja, cît şi întrebările omului de astăzi, nevoia lui de a revedea singur o anumită stare de lucruri. În definitiv, la oarecare distanţă de grijile noastre obişnuite există nevoi sau întrebări care, uneori, ne pun viaţa la încercare şi ne măsoară cu aparentă naivitate propria existenţă. Constituie, într-un fel, replica din umbră a celorlalte, îndoielile mereu amînate, odată cu acele aşteptări ce par definitiv ascunse.” (Ştefan Afloroaei)