Eu et al.

"Cine este Alex Tocilescu? Un scriitor care s-a nascut la Bucuresti, a copilarit mai mult la 2 Mai decit in Capitala, stind la taclale cu prietenii parintilor lui, toata ziua, pe plaja misterioasa, si la nudisti, si la textilisti. Alex este fiul regizorului caruia prea multi ii spun familiar Toca. Cu doua luni inainte de Revolutie a emigrat cu mama in Germania. Acolo se afla de un an, regizorul. A inceput sa scrie de la trei ani si se vorbeste in familie ca povestile scrise la virsta aceea erau geniale. Scria in competitie cu bunul prieten, Luca Dinulescu. Revolutia si mineriadele nu le-a vazut nici macar la televizor pentru ca se uita la Tom si Jerry. Si il puteti condamna pentru asta? S-a insurat la 20 de ani si de o jumatae de an traieste in S.U.A.. A devenit specialist in cultura si civilizatie Americana, dar scrie despre Romania si face plaja la 2 Mai. Si nu sint sigura daca aceasta din urma ar fi o opozitie care sa retina atentia."

"Volumul lui Alex Tocilescu, Eu et al., merita recomandat entuziast cititorilor peste 18 ani, pentru ca se citeste cu o placere extraordinara. Tocilescu inventeaza citeva situatii de un comic devastator, de factura licentioasa – ce licenta? erotismul e la el acasa, totul e spus pe fata (si pe dos!) in doar citeva pagini, ca sa nu se raceasca fabula."

"Eu et al. este o colectie de povestiri scrise dupa tipare traditionale si cu rezolvari uneori facile, prea «cu poanta», insa nu lasa decit de putine ori sentimentul de fals, de neautentic. Sint proze «cinstite», daca e sa folosim un limbaj cenaclier. Am putea alcatui un mare grupaj pe care l-am putea numi «vacante la 2 mai»: personajul nostru (se «dezvaluie» fara complexe sub numele de Tocilescu) isi descrie intimplarile sale sau ale altora pe plaja din respectiva localitate si nu uita sa-si si reverse dispretul pentru snobarimea din Vama-Veche (un vechi razboi, ce sa-i faci!). Si ca sa fiu subiectiv pina la capat, nu se poate sa nu citesti cu simpatie texte in care Smashing Pumpkins sint pusi la loc de cinste. Liderul Billy Corgan acompaniaza chiar una dintre cele mai bune proze din volum: despre un viol descris intr-o maniera tulburator de rece, cu o tonalitate de Psycho. Alte proze demne de mentionat: «Valul» (povestea unui om luat de val la propriu si la figurat), «Revelion» (aceeasi mare calitate a simplitatii care nu aluneca in acest caz in tonalitati gratuit brutale), «2 Mai» (sex pe plaja, un telefon de la Dumnezeu care nu suna deloc strident...)."

"Povestirile din Eu et al. isi revendica in deplinatate un precursor al absurdului si al autoironiei precum Slawomir Mrozek. Elegant, insinuind de la inceputul micilor naratiuni intentionalitatea criticii subtextuale, Alex Tocilescu isi revendica dreptul de a fi unul dintre cei mai acizi critici ai modernitatii noastre si, in acelasi timp, unul dintre prozatorii cu adevarat talentati ai generatiei de dupa apocalipticul 2000. Cei care se cramponeaza in forma excentrica rateaza din plin intilnirea cu scriitorul. Ceilalti au sansa unei postmodernitati pe care nici batriniciosul Habermas nu a reusit sa o livreze mai cinic impachetata!"

"Povestirile lui Tocilescu sint de-un haz nebun – proze de duminica, in principiu, dar perfect functionale si in zilele de vineri, treispe, cind ai nevoie de metafizica pentru a nu te cantona in chestii – sa le zicem asa – parafizice. Adica dincolo de dezinhibarile de limbaj atit de hulite in ultima vreme, dincolo de umorul pe care unii, ceva mai numerosi decit in vremurile gogoliene, nu-l considera arta in sine, Alex Tocilescu este scriitor in tot sensul cuvintului. Incepind de la stil pina la mesaj."