Depresia în imagini abstracte

„A răsfoi albumul de artă abstractă Depresia în imagini abstracte al Lorenei Lussardi e ca și cum ai intra într-un vârtej de început de lume în care materia se frânge în dureri de facere, artista asumandu-și nașterea, moartea și învierea. Punctul de pornire al acestei arte vizuale răvășitoare este cel al unei sensibilități fremătătoare, care dă consistență unei cromatici dizarmonice și haotice, înțeles ca izvor din apa primordială, dintr-un spațiu interior contorsionat, topit în materie curgătoare, într-o explozie de culori, de gânduri sugrumate, că ecoul unor dureri adânci. (…) Lorena Lussardi este o poetă a culorilor vorbitoare, un filozof al gândului în mers, un artist total care surprinde disperarea în culori explozive, mişcătoare ca un tumult, materia devine curgătoare precum ceasul lui Dalli. Albumul este un fel de jurnal intim care trimite, mai degrabă, la un monolog. De altfel, secvenţele lirice care însoţesc fiecare tablou sunt mărturii ale unei realităţi psihice vibrante, o filozofie a vieţii trăite în vâltoare. Aruncarea haotică a culorilor pare a fi o constantă tehnică, întrucât gândurile par să se onduleze, trăirile şi angoasele par a fi convulsii onirice, lăsate în voia curgerilor cromatice şi a senzorialului. Descoperim pe alocuri ecouri din fauvismul lui André Derain, întrucât culorile par să împuşte lumina, prin nuanţele de galben, cu o influenţă vizibilă din Van Gogh şi Gaugain. (…)”