Demult, în Dacia

Demult, în Dacia este romanul unei iubiri aproape imposibile, care reuşeşte să învingă toate adversităţile create de momentul istoric în care se desfăşoară, războaiele daco-române. Protagoniştii romanului, Maximus şi Zia, sunt doi oameni frumoşi la trup şi la suflet, care îşi trăiesc iubirea pe fundalul unei lumi aflate la apus: Dacia Liberă, cu valorile ei de netăgăduit, cu spiritualitatea ei înaltă şi măreţia ei inefabilă.

Există în viaţã momente când vezi o carte şi simţi că sufletul tău o aştepta. O iei în mâini şi îi simţi vibraţia înaltă. Aşa a fost pentru mine Demult, în Dacia. Autorii au ştiut să împletească atât de echilibrat planurile cărţîi: cel istoric cu cel al iniţierii spirituale şi cu cel al iubirii, în sensul cel mai profund şi mai înalt al cuvântului. Totul pe un fundal al naturii binevoitoare, care îmbrăţişează personajele cu armonie și delicateţe şi îi ajutã în evoluţia personală. Într-un cuvânt, o carte şarmantă şi atât de vizuală, clară şi fluidă, care mi-a ajuns la suflet.  (Daniela Iamandi, Profesor)

Sunt copleşit! M-a impresionat mult armonia şi echilibrul acestui român, planurile după care se dezvoltă poveştile paralele, informaţiile legate de spiritualitatea dacilor. Un amestec armonios de arhaic şi modern, descrieri magnifice, o hrană rară pentru suflet.  Am simţit, citind-o, cum mi se adapă sufletul cu apă vie. (Mihai Boşcodeală, Notar)

Cartea Demult, în Dacia, un român de dragoste aproape imposibilă, care se desfășoară pe fundalul istoric zbuciumat al războaielor daco-române, are o poveste interesantă. Ideea a aparținut inițial soțului meu Sabri Dogan care, deși nu este născut în România, acum cinci ani, când învață pentru obținerea cetățeniei române, a descoperit informațiile despre Dacia și a devenit foarte pasionat de acest subiect de care, întâmplător sau nu, eram și eu foarte pasionată din copilărie. El a fost cel care a vizualizat ideea și personajele principale, dar, existând o barieră a limbii, nu avea cum să le pună pe hârtie, așa că am făcut-o eu, iar ulterior, toate ideile și dorințele noastre legate de compoziția și conținutul cărțîi s-au armonizat. Așadar, cartea reprezintă rodul unei colaborări mentale și spirituale speciale. (Odille Dogan)