Cum am omorât-o pe Diana

“La cât de dulce este Ana în general, titlul acestei cărți m-a speriat. Apoi am realizat că poate în fiecare zi trec pe lângă o Diana și o poveste de iubire în care dacă nu îl «omori» pe celelalt nu reușești să supraviețuiești. Și, în plus, cine nu și-ar dori să fie înțeles și iubit așa cum e Diana? Așa că am dat Play melodiei mele preferate și am citit pe nerăsuflate o carte bună pentru orice seară de vară.”

“Scrierea Anei Muşat m-a făcut să vreau să mai citesc ce va scrie. Poate că nu pare mare lucru enunțul acesta, aşa simplist cum este, dar să știți că e mare. Chiar foarte mare. Pentru că – e un truism ce spun aici, desigur – trăim într-o lume cam lovită cu pucul și care ne oferă atât de puține momente pentru lectură, încât suntem forțați de vremuri să ne alegem cu mare grijă ce citim. Iar când eu spun «aleg să mai citesc ce scrie Ana», înseamnă că ceva, cumva mi-a atins feng shuiul meu de degrabă cititoriu.
Apropo de cuvinte, citez din autoare: Ne lăsăm înfrânți de cuvinte și nu de sentimente. Spunem lucruri pe care nu le simțim, credem vorbe chiar dacă știm că nu sunt adevărate. E mai simplu așa. Să vorbească ele pentru noi. Și noi să le acceptăm fără să încercăm să simțim ce e dincolo de ele.”

“O carte pe care-o citești cu grabă să afli cine, de ce și mai ales cum. O carte densă despre sine, crimă și iubire, cu personaje care seamănă cu oricare dintre noi, până la un punct. Ce punct? Citiți. Citiți și-o să aflați.”