Copiii naziștilor

În cartea "Copiii naziştilor" de Tania Crasnianski, este descris cum până în 1945, unii taţi erau eroi. După înfrângerea Germaniei, au devenit călăi. Gudrun, Edda, Niklas şi ceilalţi sunt copiii lui Himmler, Göring, Hess, Frank, Bormann, Höss, Speer şi Mengele, nume sinonime cu oroarea nazistă.  Aceşti copii germani au trăit al Doilea Război Mondial în calitate de privilegiaţi, alături de părinţi afectuoşi şi atotputernici. Pentru ei, căderea celui de-al Treilea Reich a fost o lovitură de trăsnet. Inocenţi, inconştienţi de crimele paterne, au descoperit adevărul. Unii au condamnat, alţii n-au încetat să-i cinstească pe aceşti bărbaţi acuzaţi de întreaga omenire. Copiii naziştilor descrie ascensiunea şi existenţa cotidiană fastuoasă şi, totodată, banală a demnitarilor care-şi îndeplineau zilnic munca aducătoare de moarte, după care se distrau în sânul familiilor stabilite uneori în zona lagărelor. Cartea prezintă existenţele singulare ale acestor copii deveniţi adulţi: dizgraţia, mizeria, ruşinea sau replierea. Ce legături au întreţinut cu taţii lor? Cum să trăieşti cu un nume blestemat pentru totdeauna de istorie? Cât din responsabilitatea crimelor le revine descendenţilor?  Asemenea acestor copii bântuiţi de destinul patern, trecutul nazist rămâne prezent în memoria noastră. În acest sens, istoria lor se uneşte cu Istoria. Un document pasionant şi tulburătoare portrete de familie.