Viitorul omenirii și alte eseuri deloc populare

Figură de prim ordin a logicii şi filozofiei secolului XX, lordul Bertrand Russell (1872–1970) a fost totodată un autor prolific şi în probleme de interes pentru publicul larg: religia, organizarea socială, relaţiile internaţionale, războiul şi pacea, educaţia, etica, influenţa ştiinţei asupra vieţii sociale etc. În toate aceste chestiuni a exprimat o gândire originală şi viguroasă, adesea în răspăr cu mentalităţile dominante şi stârnind nu o dată nemulţumiri şi reacţii adverse din partea autorităţilor. Izbucnirea Primului Război Mondial i­a dat ocazia să­şi manifeste antimilitarismul şi pacifismul; drept consecinţă, şi­a pierdut în 1916 postul de la Cambridge şi a fost condamnat în 1918 la şase luni de închisoare. Democrat, individualist şi liberal, Russell a împărtăşit vederile socialiştilor englezi, dar a criticat bolşevismul după o călătorie în Rusia, întreprinsă în 1920. Până la sfârşitul vieţii n­a încetat să fie un adversar al oricărei forme de dictatură şi un luptător pentru cauza păcii, opunându­se utilizării militare a energiei nucleare sau denunţând pericolele naţionalismului. În 1950 i­a fost decernat Premiul Nobel pentru literatură, „drept recunoaştere a activităţii sale scriitoriceşti variate şi de mare importanţă, prin care apără idealurile umaniste şi libertatea de gândire.“