Cartea de la capătul lumii. La un pas de Paradis: două luni în Noua Caledonie și o săptămîna în Vanuatu

Ioan T. Morar (n. 13 aprilie 1956, Șeitin, județul Arad) a absolvit în 1981, ca șef de promoție, Facultatea de Filologie a Universității din Timișoara, secția română-franceză. Din 1987 a fost redactor la Viața studențească și Amfiteatru. După 1989 a lucrat la Cuvîntul și Alianța Civică. În 1990-1991 a fost redactor-șef la „Varietăți”, TVR. Este membru fondator al Academiei Cațavencu. Între 2004 și 2009 a fost senior editor la Cotidianul. A realizat emisiuni de televiziune, activînd, pînă în 1996, în grupul Divertis. În perioada 2010-2012 a fost consul general la Marsilia. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. A publicat volumele de versuri: Vară indiană (1984; Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor), Fumul și spada (1989), Șovăiala (2000; Premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor), Nerușinarea (2003) și Paloarea (2010). Poeziile sale au fost traduse în engleză, franceză, polonă, spaniolă, catalană și maghiară, în antologii și reviste culturale. La Editura Polirom a mai publicat Lindenfeld (2005, 2006, 2013; Premiul Național de Proză al Ziarului de Iași), Negru și Roșu (2013; nominalizat la Premiul „Cartea anului 2013” al României literare), Cartea de la capătul lumii (2007, 2015), Sărbătoarea Corturilor (2016, 2018; Premiul pentru proză al Uniunii Scriitorilor din România pe anul 2016) și Șapte ani în Provence (2018; Premiul special al Uniunii Scriitorilor din România). S-a stabilit în localitatea provensală La Ciotat.