„Dacă ar fi să enumăr acum câțiva poeți maghiari mișto, care s-au afirmat după Attila József în Ungaria și în Transilvania, sunt convins că pe mulți dintre cei care citesc această notă i-aș pierde. Pentru că toate numele astea ungurești o să le sune la fel. Acest lucru e aproape firesc să se întâmple. Sunt lângă noi, dar nu le cunoaștem limba. Și e valabil pentru toți vecinii. La unii dintre ei mergem în vacanță, la alții nu, pentru că nu e la modă (Serbia, Ucraina). Câți dintre noi putem oare să enumerăm mai mult de patru-cinci scriitori bulgari, sârbi, slovaci etc. Poate doar câțiva împătimiți, profesori universitari, doctoranzi ar putea. Nu e de blamat. Urmează un clișeu: literaturile minore nu sunt suficient de traduse. Ce să mai vorbim despre o literatură scrisă de o minoritate, într-o limbă minoră. O astfel de literatură se reinventează mereu ținând cont de posibilitățile limbajului, mizează pe liniile de fugă ale acestuia. Poate că acesta e unul dintre motivele pentru care literatura maghiară e greu de tradus. Mai ales poezia, unde dorința de a agresa limbajul de zi cu zi e și mai accentuată. Iar limba maghiară, datorită flexibilității ei, permite multe forme de violență și frumusețe. E interesant cum unii dintre cei care scriu poezie la ora actuală în Transilvania mizează pe adaptarea unei oralități și directeți specifice poeziei slam, pe când alții mizează pe formele elevate, sapă zidul care desparte epoca vitezei și a versului alb de cea a poeziei clasice. Iarăși alții își asumă ciuntiri și condiționări, o bruscare în acest sens a limbajului, textele lor dând senzația că au fost extrase dintr-o lume interioară aglomerată, cu o logică twisted. Unde totul e perceput de la marginea întâmplării. Dintr-un loc privilegiat unde se poate ajunge doar prin fine reglări sintactice. Aș putea continua să înșir aici efectele pe care le are asupra mea poezia maghiară din Transilvania, dar mă opresc știind că sunt puțini cei care pot trăi pe deplin acest privilegiu. Traducându-i pe acești poeți, am vrut să realizez un transfer de privilegiu. Măcar unul parțial. Așa cum s-a întâmplat atunci când a apărut și antologia realizată de Alexandru Mușina în 2006, Milionarii Timpului, ca să dau doar cel mai recent și mai cunoscut exemplu. Sper să aveți, pe parcursul următoarelor 140 de pagini, impresia că înțelegeți din interior, (aproape) nemediat poezia celor 9 poeți incluși în antologie și să vă simțiți bilingvi măcar pe durata acestui parcurs.”
Andrei Dósa
Ți-a plăcut produsul?
Votează și spune tuturor părerea ta aici INTRĂ ÎN CONTpentru a vota