Refuzul de a uita

„În termeni dostoievskieni — de sub mantaua lui Vladimir Tismăneanu ne tragem cam mulţi din câmpul analizei istorico-sociale din această ţară: Stelian Tănase, Mircea Mihăieş sau subsemnatul, Marius Oprea, Stejărel Olaru, Dragoş Petrescu, Dan Pavel şi alţii, cu toţii am receptat, de-a lungul anilor ‘90, cărţile şi articolele lui, cu plăcerea şi beneficiul cu care, de regulă, se primeşte luminarea generică.”

„La câtă mizerie, lovituri şi atacuri mârşave a încasat Vladimir Tismăneanu în ultimele luni, ar trebui trecut în galeria martirilor. E adevărat, ca şef de comisie, a făcut şi greşeli. Vorbind prea slobod, şi-a pus în gardă adversarii, dintr-o convingere uşor naivă că marile adevăruri nu mai pot viermui, odată aflate, în subteranele arhivelor. România se desparte de comunism urlând cu toate capetele celor zdrobiţi sub greutatea a 660 de file dintr-un raport târziu. Mai e puţin şi ecoul unei lumi în agonie se va stinge treptat într-un viitor incert.”

„...Căci mie, personal, mi s-a întâmplat rareori să-ntâlnesc un om de calitatea lui Volodea. De ingenuitatea şi dezinteresarea lui. De bunătatea şi naivitatea lui, de care au profitat şi profită atâţia. (...) Volodea, agent al Securităţii? Păi, i-am citit şi eu cărţile, şi n-am dat în ele decât de cea mai neiertătoare condamnare a acestei instituţii. Rămăşiţă a stalinismului din Primăverii? Dar el n-a făcut, în întreaga lui carieră, decât să demonteze, cu o cunoaştere proustiană a nomenclaturii comunismului românesc, mecanismele terorii, pe urmele Hannei Arendt, ale lui Raymond Aron şi ale lui Isaiah Berlin, stâlpii liberalismului epocii post-Holocaust. Să acuzi fiul pentru faptele tatălui este incorect atunci când fiul, în ciuda pietăţii filiale, a dovedit, de trei decenii încoace, că resentimentul său faţă de sistemul comunist e total şi definitiv. Volodea ne-român sau chiar anti-român doar pentru că e de origine evreiască? Spuneţi-i asta altcuiva, nu mie, cel care ştie că între românii cei mai de seamă ai acestei ţări se numără Moses Gaster, B.P. Haşdeu, Mihail Sebastian, Eugen Ionescu, B. Fundoianu, M. Blecher, Z. Ornea, Paul Cornea, Ovid Crohmălniceanu, Radu Cosaşu şi atâţia alţii.

Adevărul este că nu meritam o comisie Tismăneanu care să probeze caracterul criminal al comunismului românesc, şi că, la rândul lui, Volodea nu merita să sufere atât de mult din dorinţa de a contribui la limpezirea de sine a lumii româneşti.”