Călăuza studentului

Mircea Vulcănescu s-a născut în 1904 la București. A urmat studiile universitare de filozofie și de drept la București (licențe în 1925), continuate printr-o specializare la Paris.

Asistent de sociologie și de etică la catedra profesorului Dimitrie Gusti, a participat la campaniile monografice, impunându-se ca „filozoful“ Școlii de sociologie de la București.

Unul dintre teoreticienii „tinerei generații“, deosebit de activ la Asociația „Criterion“. Referent la Oficiul de studii al Ministerului de Finanțe, director al Direcției Vămilor și al Datoriei Publice, unul dintre conducătorii Asociației Științifice pentru Enciclopedia României. 

După 1937 s-a preocupat de elaborarea unui model ontologic al omului românesc, conturat îndeosebi prin Omul românesc, Ispita dacică, Existența concretă în metafizică românească și Dimensiunea românească a existenței. 

În perioada celui de-al doilea război mondial a fost însărcinat cu gestiunea financiară a treburilor țării. Ca fost subsecretar de stat la Ministerul de Finanțe (ianuarie 1941–august 1944) în guvernul lui lon Antonescu, a fost judecat în 1946 și condamnat la opt ani de temniță grea.

A murit în închisoarea de la Aiud pe 28 octombrie 1952.