Memoriile unei fete cuminţi

Simone de Beauvoir s-a născut la Paris în 1908. Până la bacalaureat, a studiat în conformista şcoală catolică Désir. După ce a obţinut agregarea în filozofie (1929), a predat, până în 1943, la Marsilia, Rouen, Paris. Mai înainte, în timpul facultăţii, l-a cunoscut pe Jean-Paul Sartre. Relaţia mitică dintre ei a durat întreaga lor viaţă; Simone a fost, cum a spus Sartre, iubirea lui „necesară", în contrast cu iubirile „contingente" trăite de amândoi. Volumul Quand prime le spirituel, terminat înaintea războiului, apare abia în 1979, astfel că adevăratul ei debut literar este romanul L'Invitée (1943) / trad. rom. Invitata (1994). Urmează Le sang des autres (1945) / Sângele celorlalţi (1994), Tous les hommes sont mortels (1946) / Toţi oamenii sunt muritori (1976), Les Mandarins, care i-a adus premiul Goncourt în 1954, Les belles images (1966) / Imagini frumoase (1973) şi La Femme rompue (1968) / Femeia pierdută (1993). Pe lângă celebrul Le Deuxième sexe, apărut în 1949 şi devenit lucrare de referinţă pentru mişcarea feministă mondială (trad. rom. Al doilea sex, 1998), opera teoretică a lui Simone de Beauvoir conţine numeroase eseuri filozofice sau polemice - de exemplu, Privilège (1955), reeditat sub titlul primului articol, Faut-il brûler Sade?, şi La Vieillesse (1970). Autoarea a scris o piesă de teatru (Les Bouches inutiles, 1945) şi şi-a povestit călătoriile în L'Amérique au jour le jour (1948) şi La Longue Marche (1957). Cele patru volume de memorii ale sale - Mémoires d'une jeune fille rangée (trad. rom. anterioare Amintirile unei fete cuminţi, 1965, 1991), La Force de l'âge (trad.rom. Puterea vârstei, 1998), La Force des choses, Tout compte fait - au apărut între 1958 şi 1972; în 1964 li s-a adăugat povestirea autobiografică Une mort très douce (trad. rom. O moarte uşoară, 1972). După moartea lui Sartre, a publicat La Cérémonie des adieux (1981) şi Lettres au Castor (1983), reunind o parte din numeroasele scrisori pe care le-a primit de la el. Până în ziua morţii, 14 aprilie 1986, Simone de Beauvoir a colaborat intens cu revista fondată de ea şi de Sartre, Les Temps modernes, şi, sub diverse forme, şi-a manifestat solidaritatea totală cu feminismul.