Mic jurnal cu amintiri

Născută din dorința inițială de recuperare a istoriei propriei familii și de consemnare a istoriei personale, cartea Nadiei Anghelescu, fondatoare a școlii românești de arabistica, îmbină formă jurnalului cu cea a memoriilor. Evocarea bucuriilor și suferințelor unei vieți se împletește astfel cu cea a unei activități și a unei cariere universitare bogate în împliniri.

„Nu este vorba despre un artificiu retoric: chiar am început aceste memorii cu gîndul la fetele mele, care nu știau nimic despre străbunicii lor, știau puțîn despre bunici și destul de puțin despre tinerețea părinților lor. Pe parcurs, lucrurile s-au complicat, pentru că mi-am dat seama că vorbesc și despre altele decît despre mine și ai mei, de exemplu despre lingvistică românească și despre marii noștri profesori care au dus faima ei peste hotare, despre începuturile studiilor arabe în România și despre epoca lor bună, despre faimoșii învățați arabi și arabisti pe care am avut norocul să-i cunosc. De aceea am acceptat îndemnul de a publică aceste amintiri.” (Nadia Anghelescu)