Descriere produs
„Spuneam cândva despre Marcona că e un loc despre care s-ar putea scrie atâtea romane extraordinare câte nu ar încăpea în toate bibliotecile lumii.
Geografic, Marcona e un sat cu care natura (în afară de numărul excesiv de mare şi de devastator al graurilor şi al ciorilor) n-a fost prea darnică. Este aşezat pe malul unui râu care nu are nimic deosebit şi tocmai de-asta îşi vede de treaba lui de vreo câteva milioane de ani. Câțiva localnici, în timp, au reuşit să se înece în el, unii de voie, alții pentru că așa le sunase lor ceasul ăla rău, căruia nu poți să i te împotriveşti orice ai face, orice ai zice, oricine ai fi.
În vatra satului, se pare (cel puțin aşa susține un profesoraş de istorie care poate fi luat drept imaginea cea mai convingătoare a omului ratat profesional) că s-ar fi găsit, cu ocazia unor săpături, nişte oase omeneşti mai vechi decât Neanderthalul despre care am învățat la școală și despre care în mod atât de eronat se spune că e primul hominid apărut pe Terra, fără să se precizeze că el se află la Marcona.”
Haralamba (2013) ,
Al treilea picior (2013) ,
Oglinzi Zgâriate (2014) ,
Gumelniţa (2014) ,
Turnul (2022) ,
Exil la Tomis (2017) ,
Dunăvăt (2018) ,
Meșterul de oglinzi (2019) ,
Un fluture trecea strada (2020) ,
1989. Jurnalul unui profesor (2022) ,
Detalii produs
Autor: Ion Mărculescu
ISBN: 978-606-719-362-6
Copertă: Paperback brosat
Număr pagini: 480
Limbă: Română
Dimensiuni: 13x20 cm
Hârtie: 80g/m
Editura: Trei
Cărți Ficțiune >> Cărți Autori Români
Cărți Non-ficțiune >> Cărți Biografii, memorialistică, publicistică și eseuri >> Cărți Memorii și jurnale
Speciale >> Literatură de frontieră
Speciale >> Cărți literalmente cu greutate
Opinii editoriale
Ion Mărculescu este unul dintre puţinii artişti care se pot exprima la acelaşi remarcabil nivel estetic în mai multe domenii, trecând cu dezinvoltură prin pictură, desen, artă fotografică, poezie, gazetărie şi roman. De altfel a şi debutat în proză în presa timpului, adică prin anii 1960–1970, apoi s-a dezvăluit ca romancier şi editor. Trecerea de la o artă la alta o face aparent fără efort, căci după trei–patru cărţi de proză, lasă impresia că s-ar fixa în poezie, cu trei volume substanţiale prin lirismul aparte, ieşit parcă din izvorul numit Topârceanu, Urmuz, Marin Sorescu.
Liviu Grăsoiu, 2015Sub crusta însemnărilor jurnaliere se supun examinării radiografice realităţile şi oamenii de azi… Ion Mărculescu se amuză el însuşi, amuzându-ne şi pe noi, descoperind paradoxuri: aparenţele sunt luate drept esenţe, moravurile sunt înţelese ca practici sănătoase. El (…) ne convinge până la urmă că situaţiile de viaţă din universul mic, din viaţa cotidiană, sunt situaţii existenţiale, că dialogul cu nevasta, cu soacra, cu un prieten, cu o rudă este un dialog esenţial cu Celălalt.
Acad. Mihai Cimpoi, 2015
Ion Mărculescu m-a vizitat la Pietroşiţa de mai multe ori, de fiecare dată aducând în servietă cantităţi apreciabile de manuscrise, unele mai năzdrăvane (în înţelesul lui Bogza) decât altele, cele mai multe construite cu o vioiciune şi imaginaţie, cu o stăpânire exemplar nestăpânită a invenţiei celei mai fireşti. Maturitate, seriozitate, haz…
Mircea Horia Simionescu, 2008Ion Mărculescu are nevoie de aer şi de spaţiu. Cu inima strânsă, locuieşte la oraş, într-un apartament de bloc. Tărâmul lui de predilecţie este undeva, la ţară, în mijlocul „vastei“ sale proprietăţi inventariate în câteva detalii: doi pruni, câţiva meri, mai multe buturugi de viţă-de-vie, un puţ cu apă rece (…) câteva ciori pe coşul casei vecinului. În ce lume pătrundem?… a unui mucalit amator de peisaje şi ritmice descifrări asociate unui întreg efort derulat pe tulpina unitară a exuberanţei privirii şi hedonismului.
Henri Zalis – „Un regat numit Marcona“, 2008Aş putea spune că autorul Jurnalului de la Marcona aderă tacit la principiul lui Mircea Horia Simionescu, expus în ultimul său roman/metaroman Cum se face: „Nu povestirea e fragmentară, ci viaţa“. În tentativa sa de a surprinde esenţa vieţii, prozatorul contemporan colaţionează detalii aparent insignifiante din: jurnale mai vechi sau mai noi, vise descrise, schiţe sau proiecte de atelier, scrisori, mesaje electronice, amintiri disparate etc. Romanul autobiografic proiectat devine astfel un perimetru al experimentului narativ, conturând aievea caricatura cotidianului banal, susţinut de sarcasm, umor şi detaşare parodică. Cruzimea expresiei şi tendinţa de expunere abreviată a faptelor (idealul său de acurateţe, concizie şi spontaneitate fiind cărămizile pe care se scria în Antichitate) sunt alte calităţi ale stilului marca Ion Mărculescu. Un prozator care mizează pe discontinuitate şi dezordine epică – după principiul „operei deschise“ – spre a construi, cu trudă sisifică, edificiul romanului fragmentar, dincolo de orice reţete literare.
Nicolae Oprea, 2015