Emoția și nostalgia însuflețesc călătoria imaginară a lui Eugen Munteanu către locurile natale, una dintr-o succesiune fără sfârșit – sau poate aceeași călătorie, repetată la infinit. Seimeni, satul dunărean a cărui poveste se întrepătrunde cu cea a Dunării și a Dobrogei românești, ne este dezvăluit treptat prin succesiunea de povestiri despre familie și valorile ei, comunitate, tradiții și memorie, prietenie și camaraderie, fiorul lecturii și cel al dragostei și, desigur, despre fluviu și tainele sale. Dunărea e mereu prezentă în textele din acest volum, cursul ei părând să dicteze ritmul povestirii, indiferent dacă e vorba de amintiri și mărturisiri din vremuri trecute sau de momente în care profesorul de lingvistică își folosește conceptele și instrumentele. Și tot cursul Dunării la Seimeni, nu departe de Cernavodă, ajută cititorul să pătrundă lin, asumându-și misterul, în adâncimea unui proces de maturizare ce pare modelat de relația autorului cu locul numit Seimeni, satul său natal, satul mare cât un univers.
Ți-a plăcut produsul?
Votează și spune tuturor părerea ta aici INTRĂ ÎN CONTpentru a vota