Jurnalul unei tinere fete

Jurnalul unei tinere fete are marele merit de a fi fost publicat imediat după terminarea războiului, inaugurând, de fapt, seria publicațiilor de jurnale ale adolescenților captivi în ghetouri sau lagăre, sau pur și simplu persecutați în orașele și satele lor, care aveau să fie publicate abia câteva decenii mai tărziu.

Așa cum afirma unul dintre primii admiratori ai scrierii lui Anne Frank, Jan Romein: „Acest jurnal aparent inconsecvent scris de un copil, acest «de profundis» rostit de o voce de copil, întruchipează toată hidoșenia fascismului, mai mult decât toate probele de la Nürnberg la un loc. Pentru mine, soarta acestei fetițe evreice simbolizează cea mai cumplită crimă săvârșită de niste minți absolut diabolice.

Pentru că cea mai oribilă crimă nu este distrugerea vieții și a culturii ca atare – ci nimicirea surselor culturii, distrugerea vieții și a talentului numai de dragul unei plăceri nebune de a distruge.” Și Anne Frank vorbește în numele celor șase milioane de victime ale Holocaustului.

„O ascunzătoare… unde o să ne ascundem? În oraș? La țară? Într-o casă? Într-o colibă? Când, unde, cum…? Erau întrebări pe care nu aveam voie să le pun, dar care îmi alergau prin minte. Margot și cu mine am început să ne împachetăm cele mai importante lucruri într-un ghiozdan. Primul lucru pe care l-am pus înăuntru a fost acest jurnal, apoi bigudiuri, batiste, cărți de școală, un pieptăn și câteva scrisori vechi. Preocupată de gândul că voi merge în ascunzătoare, am îndesat cele mai nebunești lucruri în ghiozdan, dar nu-mi pare rău. Pentru mine, amintirile contează mai mult decât rochiile.” (8 iulie 1942).