Mușcătura de măr

Adrian Alui Gheorghe (n. 06.07.1958 în Topolița–Grumăzești, jud. Neamț) este fiul lui Constantin (funcționar agricol) și al Mariei Alui Gheorghe (casnică, născută Silea). După studiile de la liceul „Calistrat Hogaș”, din Piatra Neamț (1977–1982), a urmat Facultatea de Filologie (secția Română–Limbi clasice) a Universității „Al.I. Cuza”, din Iași, între 1983–1987. Doctor în Filologie din anul 2004, cu teza Tinerețe fără bătrînețe și sentimentul tragic al timpului.

A practicat meseriile de operator chimist (1976–1978), miner în Valea Jiului (1979–1980), profesor (1982–1989), ziarist (1990), consilier cultural (1991–1992), director al Complexului Muzeal Neamț (1992–1994), director al Direcției pentru Cultură a Județului Neamț din 1996, cu mici întreruperi, până în anul 2013. A fost deputat de Neamț, o parte din mandat, în legislatura 2004–2008. Profesor asociat la Facultatea de Muzică din Piatra-Neamț, filială a Academiei de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca, din anul 2005 și pînă în prezent. În prezent este directorul Bibliotecii Județene „G. T. Kirileanu” Neamț.

Debut publicistic cu un grupaj de poeme în revista „Cronica” (1974) și primă apariție editorială cu volumul Ceremonii insidioase (1985).

Este membru al PEN-clubului din România și al U.S. din România, al cărei Premiu pentru poezie l-a obținut pe anul 2001.

Premiul Uniunii Scriitorilor din România, pentru anul 2001, pentru volumul de poezie "Îngerul căzut"; Premiul Asociației Scriitorilor din Iași, pentru volumele: „Cîntece de îngropat pe cei vii" (1993), „Titanic șvaițer. Momente și schițe" (1994), “Complicitate” (1998), “Goliath” (1999), “România pe înțelesul tuturor“ (2004), pentru îngrijirea ediției “Carnete maro” (volumele I-IV) de Aurel Dumitrașcu (2006), pentru volumul de poezie „Paznicul ploii” (2010), pentru romanul „Urma” (2013); Premiul „Nichita Stănescu" al Serilor de poezie de la Desești pentru volumul „Intimitatea absenței" (1992) și pentru volumul "Îngerul căzut" (2002); Premiul Salonului Internațional de Carte de la Oradea pentru „Titanic șvaițer. Momente și schițe" (1997) și „Complicitate" (1998); Premiul de excelență al revistei “Convorbiri literare” (1999); Premiul "George Bacovia" al revistei “Ateneu” pentru întreaga activitate literară (2000); Premiul "Hyperion" al Ministerului Culturii din România și al Fundației Culturale "Hyperion" pentru volumul "Îngerul căzut" (Ipotești, 2002); Premiul Festivalului de literatură româno-canadian «Ronald Gasparic» (Iași, 2008); Premiul Național de Poezie „Poesis”, Satu Mare, octombrie, 2008; Premiul „Balcanica” al poeților din Balcani, Brăila, 2010; Meritul Cultural în grad de Cavaler, grad A, în anul 2000 și Meritul Cultural în grad de Ofițer, grad A, în anul 2010; Cetățean de onoare al municipiului Piatra Neamț din 2005.