Generalul Ion Eremia

„Am avut toate temeiurile de a fi fericit în viața mea: o soție fermecătoare, doi copii frumoși, o carieră plină de succese. Numai că, în fiecare zi, în calea limuzinei mele întâlneam șiruri întregi de disperați, oameni înfometați, așteptând la nesfârșit în fața unor magazine, ale căror rafturi erau goale. Soția mea mă implora să-mi țin gura și să mă gândesc la familia mea. Doresc oare ca dragii noștri copii să crească orfani? Atât de mulți oameni au fost arestați, atât de mulți au dispărut! De ce să mă joc cu autodistrugerea? Aș fi putut să optez pentru privirea în gol, în depărtare, aș fi putut să-mi cufund nasul în foarte importantele hârtii de pe biroul meu. Dar cum aș fi putut face eu așa ceva?”
Ion Eremia

„…ce se întâmplă cu cei care, din convingeri politice sau din alt motiv, au intrat în Partidul Comunist, iar după moartea lui Stalin au încercat, dintr-o credință naivă, să „umanizeze” și să amelioreze sistemul din interior?
„Am dansat și eu în horă” – mărturisea scriitorul Milan Kundera. „Apoi, într-o zi, am spus ceva ce nu trebuie spus, am fost exclus din Partid și a trebuit să ies din horă”. Au existat, însă, oameni pentru care „ieșirea din horă” a însemnat sacrificarea familiei, a carierei și a reputației, totul pentru a-și apăra principiile. Este ceea ce ne-am propus să arătăm în cartea de față.”
Alina Ilinca, Liviu Marius Bejenaru