Charlus, acest „Vautrin proustian” din piesa Baronul și Orhideele (după În căutarea timpului pierdut) este calea regală pentru a pătrunde în arcanele homosexualității proustiene (masculine – Sodoma –, dar și feminine – Gomora), de fapt ale sexualității înseși, la a cărei temelie vom descoperi (împreună cu Gilles Deleuze) „misterul unui hermafroditism inițial”.
Piesa Spiritul ce totul leagă este o rescriere în cheie personală a capitolului-parabolă „Marele Inchizitor” din Frații Karamazov de Dostoievski. Confruntarea dintre Torquemada și Iisus constituie, implicit, o meditație asupra dialecticii dintre Bine și Rău, dintre neputința Binelui și dominația Răului, asupra (im)posibilității unui pact, unei colaborări, unei relative armonizări între acestea, o probabilă coincidentia oppositorum!
Ți-a plăcut produsul?
Votează și spune tuturor părerea ta aici INTRĂ ÎN CONTpentru a vota