Așa simțit-a Zarathustra. O carte pentru cine decide să devină nimic și restul

Adevărul este un aspect subiectiv al fiecărei persoane. Adevărul cuiva nu poate fi valabil în unanimitate. Fiecare își are adevărul lui (…)”, spune autorul cărţii de faţă. Nietzsche a înţeles iluzia autenticităţii ca adevăr pur din mitul platonic al oglinzii: pentru om şi ceea ce este omenesc în el, reflectarea în oglindă nu este niciodată expresia adevărului intransigent a „ceea ce este”, ea nu e decât o creaţie – în cel mai bun caz, iluzia unui ideal. În locul biografiei, însă, filosoful-scriitor a îngăduit cititorilor săi să spere într-o spectrografie, într-o ghicire necontenită a chipurilor, a feţelor autorului Nietzsche în prisma alambicată a operei sale. 

Ce rămâne după ce trec valurile disociative ale unei flăcări de gheaţă? După Zarathustra, Auschwitz, World Trade Center, Notre-Dame? Exploratorii trebuie să găsească o portiţă de scăpare din noaptea saturniană, care a căzut asupra lumii și o strânge într-un pumn de fier... Cert e că Paul e unul dintre ei. Nach neuen Meeren...