Amintiri despre regele Carol I

Editate după volumul de memorii consemnate de Mite Kremnitz și cu o introducere de Sidney Whitman

Cartea de față este o editare prescurtată a volumului cu titlul original în limba germană „Aus dem Leben König Karls von Rumänien. Aufzeichnungen eines Augenzeugen” („Din viața Regelui Carol I al României. Însemnările unui martor ocular”), ce conține memorii ale regelui redactate de scriitoarea Mite Kremnitz. Volumul înfățișează biografia și personalitatea acestuia și descrie evenimentele principale (de la naștere până în anul 1899) petrecute în viața lui și a poporului căruia i-a devenit monarh în 1881.

A fost editat de Sidney Whitman în 1899, ca „o lucrare pe care orice om politic ar trebui s-o consulte dacă nu dorește să rămână în necunoștință de cauza în privința multor aspecte din istoria politică a vremurilor noastre și mai ales din istoria Chestiunii Orientale”. Este un document istoric de mare interes, care conține, printre altele, scrisori importante din partea prințului Bismarck, împăratului Wilhelm, împăratului Frederick, țarului Rusiei, împărătesei Victoria și Napoleon al III lea.

Publicand-o în vremea în care regele era pe tronul țării pe care o slujea cu iubire și devotament, editorul cărții ne mărturisește: „Dacă am insistat oarecum pe îndelete asupra caracteristicilor personale ale regelui și a metodelor lui politice, am facut-o pentru a-l ajuta pe cititor să înțeleagă ce fel de om este și astfel să-și facă o idee clară despre cauză și efect atunci când apreciază felul în care aparent imposibilul s-a dezvoltat în realitate. Lucrul acesta pare cu atât mai necesar, cu cât Amintirile… în sine – într-o măsura mai mare un jurnal decât o biografie – sunt concepute într-un spirit de rară imparțialitate. Mai cu seamă scrisorile adresate regelui de către tatăl său – care ne oferă ocazia de a descoperi o relație fermecătoare între tată și fiu – fac cinste spiritului neînfricat al celui din urmă prin publicarea lor, iar franchețea cu care sunt prezentate situațiile cele mai dureroase nu pot să nu atragă simpatia și respectul cititorului. Ba chiar cartea conține pasaje pe care mulți narcisiști ar evita să le publice. Dar tocmai aceasta îi imprimă pecetea neprețuită a adevărului, lăsând în același timp cititorului libertatea totală de a-și formula propriile lui judecăți.”