O carte ca un mozaic îmbinat cu mare atenție doar pentru a cădea victimă ciocanului la câteva momente după asamblare. Țepeneag întâmpină cititorul cu un sac de cioburi pe care le deșartă pe jos și pleacă, spunând apoi că e doar un joc, cu aerul unui călugăr tibetan ce tocmai și-a băgat picioarele în mandala de nisip. Dar dacă nisipul nu mai poate forma din nou creația distrusă, cioburile acestei cărți pot fi mutate cu răbdare pentru a descifra cât mai multe din intenția autorului înainte de deconstrucție.
"Zadarnică e arta fugii" se întinde pe doar 150 de pagini și, dacă ar fi dorit asta, Dumitru Țepeneag putea ușor să o transforme într-un roman SF despre universuri paralele. "El" ne este prezentat când la persoana întâi, când la a treia. Se grăbește să prindă autobuzul. Îl grăbește pe șofer pentru a prinde trenul in gară pentru a o aștepta pe Magda la peron. Sau pe Maria. Sau pentru a călători chiar "el" spre o locație rămasă nescrisă. Scenele se repetă când și când, detaliile se schimbă, unele lucruri rămân la fel.
Pe lângă bărbat, Țepeneag creionează o serie de personaje pentru a-i popula visele: prezențe feminine atractive ce se contopesc încet în una și aceeași persoană, țărani bătrâni, moși ieșiți din închisoare, bicicliști, șoferi și controlori de tren obsedați de paradoxul distanței. Se taie porci, se comit abuzuri în pușcării, se produc accidente. Oameni mor și revin in pozitia inițială ca la o nouă dublă de film.
Un asemenea roman, fără cap sau coadă, în care acțiunea arată ca o serie de editări, schițe și ciorne ale acelorași scene, necesită discuție. Majoritatea criticilor îl consideră pe Dumitru Țepeneag în deplin control asupra romanului ăsta. „Un joc", cum ar spune chiar autorul, împodobit cu capcane. Dar unul din critici, al cărui nume îmi scapă acum, dar a cărui părere o puteți găsi în această ediție din 2007, susține că Țepeneag a tras involuntar pătura de pe propriul psihic, poate puțin mai mult decât plănuia.
Țepeneag scrie in ritm alert și clădește structuri onirice pline de stranietate și pe alocuri de umor. Roman-experiment, „Zadarnică e arta fugii" e o carte cu adevărat specială ce poate fi citită de dragul de a admira exercițiul literar în sine sau, dacă sunteți ca mine, pentru a încerca o lipire cât mai exactă a cioburilor.
