Romanul Trenuri cu prioritate apare în 2015 la editura Art, în seria de autor Bohumil Hrabal, în traducerea lui Corneliu Barborică. Colecția cuprinde mai multe titluri semnate de scriitorul ceh, printre care se numără și: O singurătate prea zgomotoasă, L-am servit pe regele Angliei și Vremurile bune de altădată.
Cuvintele elogioase destinate scriiturii lui Hrabal nu pornesc doar de la cititorii „de rând comun” sau de la vocile criticii literare, ci faima sa de vârf al literaturii cehe a ultimelor decenii (bune) s-a conturat și în urma declarațiilor făcute de scriitori cu renume, contemporani de-ai săi, precum Milan Kundera, Péter Esterházy sau Julian Barnes. În consecință, meritul de factură stilistico-estetică și tematico-ideatică al scrierilor autorului ceh nu trebuie contestat, la fel cum și o argumentare a acestora ar fi derizorie, de vreme ce voci grele ale mediului literar au făcut-o deja.
Astfel, romanul Trenuri cu prioritate poate fi privit ca un manifest liric îndreptat împotriva zădărniciei războiului, la fel cum poate fi acceptat și ca un (micro)bildungsroman care evidențiază neajunsurile și efemeritatea condiției umane. Naratorul joacă și rolul protagonistului, numit Miloš Hrma, un tânăr de 22 de ani, care face ucenicia pentru a deveni impiegat. Evenimentele se petrec în 1945, moment în care armata nazistă se află în retragere. Trenurile circulă haotic în această perioadă, întârziind frecvent.
Viața pe care Miloš și colegii lui o duc în mica stație de cale ferată pentru care lucrează este una brăzdată de întâmplări tragicomice, fiecare situație delicată avându-și ecoul hazliu în replici, cu un umor delicios de negru, ale personajelor. Anecdotele picante și cu pronunțată tentă sexuală fac acest text unul demn de menționat în contextul moștenirii lui Boccaccio. Personajele sunt construite într-o manieră insinuatoare, lăsând impresia că fiecare dintre ele suferă de o anumită fixație – în genere de natură erotico-sexuală.
În concluzie, romanul Trenuri cu prioritate este unul extrem de bine scris, oferindu-ne atât hohote nestăvilite de râs, cât și pastile foarte puternice de luciditate. Reprezintă o lectură reconfortantă și, în egală măsură, neliniștitoare, împlinindu-și măreția în nesfârșitele paradoxuri pe care le integrează.
