Tot spațiul dintre gândurile mele (Polirom, 2017) reprezintă volumul de debut al lui Bogdan Răileanu. Este vorba despre o colecție de proze scurte, 11 mai precis, o lectură fluidă și variată în aceeași măsură. Textele înglobează teme dintre cele mai variate. Printre acestea se numără: destinul unui om al străzii, mare iubitor de câini vagabonzi, un episod din viața unei corporatiste lesbiene care este și mamă a doi copii, relația deficitară dintre un tată milionar și fiul său, angoasele iernatice ale unui cuplu care dă semne clare de disfuncționalitate, tensiunile care se nasc în cadrul unei excursii la munte făcute de un grup de prieteni sau experiențele erotice trăite de un sculptor în salonul de masaj deschis vis-à-vis de atelierul său, salon cu aspirații Tao autoproclamate.
Concretețea cu care Răileanu imaginează toate aceste cadre și forța epică de care dă dovadă, în ciuda conciziei textelor sale, dau prozelor acestui volum o consistență și o verosimilitate de apreciat. Introspecțiile și reflecțiile atribuite protagoniștilor fixează, de asemenea, textele într-un univers foarte apropiat de lumea noastră contemporană. Problematicile abordate în proze – fie că este vorba despre ecologie și implicare civică sau despre comunitatea LGBT și problemele pe care le întâmpină în societatea românească, despre eșecuri amoroase sau destine artistice ratate – rezonează la nivel lăuntric cu spiritul generației noastre.
În consecință, volumul Tot spațiul dintre gândurile mele reușește – prin texte care ne aduc zâmbete și, pe alocuri, chiar hohote de râs – să ne sustragă dintr-o anumită zonă de confort și de moleșeală ideatică în care, de multe ori, tindem să ne situăm, punându-ne în fața unor situații problematice și de un realism tranșant.
